Summit mare, oameni importanţi, entuziasm uriaş, speranţe ambiţioase, dar un acord mic, care dacă nu ar fi fost redactat pe doar trei pagini, ai fi zis că a fost încheiat într-un restaurant şi scris pe o bucată de şerveţel. Cam aşa ar putea fi rezumată reuniunea de la Copenhaga legată de schimbările climatice. Putem spune, fără ezitare, că summitul de la Copenhaga a fost un adevărat eşec, însă pentru că declaraţiile oficiale şi diplomaţia se tem de un astfel

Summit mare, oameni importanţi, entuziasm uriaş, speranţe ambiţioase, dar un acord mic, care dacă nu ar fi fost redactat pe doar trei pagini, ai fi zis că a fost încheiat într-un restaurant şi scris pe o bucată de şerveţel. Cam aşa ar putea fi rezumată reuniunea de la Copenhaga legată de schimbările climatice.

Putem spune, fără ezitare, că summitul de la Copenhaga a fost un adevărat eşec, însă pentru că declaraţiile oficiale şi diplomaţia se tem de un astfel de termen, s-a spus că acordul este un pas mic dar relevant pentru lupta împotriva schimbării climatice.

Cei mai ambiţioşi luptători în favoarea mediului visau un acord care să cuprină cât mai multe cifre, care să reprezinte obligaţii pe termen scurt, mediu şi lung. Documentul final nu cuprinde decât o singură cifră: „2 grade Celsius”.

Astfel că în capitolul esenţial care prevede reducerea emisiilor de CO2, singura cifră care apare este obiectivul general de creştere a temperaturii globale limitată la "mai puţin de 2 grade Celsius" şi care nu reprezintă nicio surpriză.

În traducere, acest obiectiv înseamnă o variantă de compromis între poziţia statelor puternic industrializate, care nu vor să-şi vadă economiile ruinate, şi ţările sărace ameninţate de seceta provocată de încălzirea globală şi care nu vor o creştere a temperaturii mai mare de 1,5 grade.

Obiectivul propus înseamnă că