Este răspunzătoare de vieţile a mii de copii abandonaţi . A învăţat să fie nu doar doctor pentru bolnavi, dar şi medic pentru sufletele aflate în derivă.
Dr. Roxana Radu şi-a dorit să devină psihiatru, pentru că de fiecare dată i-a plăcut să analizeze reacţiile oamenilor, să le asculte păsurile şi să le întindă o mână de ajutor atunci când au avut nevoie. Opt ani de zile a fost medic de ţară, în localităţile Păuşeşti-Otăsău şi Drăgoeşti şi acolo a vindecat nu doar bolile oamenilor, dar le-a analizat suferinţe sufleteşti, a fost psiholog dar şi confident al sătenilor. „Şi azi, după ani de zile de când am plecat din acele localităţi mai vin oameni, din foştii pacienţi să-i tratez, să-mi ceară sfatul. Am rămas medicul lor de familie. Medicina se face în teren, iar munca alături de oameni e frumoasă şi are valenţe nebănuite. Trebuie să ştii să comunici cu ei, să te faci înţeles şi să-i înţelegi".
„Nimeni nu vine la medic de plăcere"
Roxana spune că medicina se împleteşte cu socialul, că trebuie să lucrezi şi cu inima şi cu sufletul, iar condiţia obligatorie este să iubeşti omul. „Nimeni nu vine la medic de plăcere", este de părere medicul care este „mama adoptivă" a mii de copii. Ca director adjunct la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului are sub observaţie câteva mii de copii, fie că sunt din centrele de plasament, în plasament familial sau sunt copii cu dizabilităţi. „Pe aceşti copii îmi doresc să-i văd realizaţi în viaţă. Mă bucur când termină o formă de învăţământ superior sau unii dintre ei ajung să fie colegii noştri de serviciu." Despre situaţia din casele de copii de dinainte de 1989 spune că era asemănătoare cu cea din lagărele de concentrare, copiii fiind atunci nespălaţi, raşi în cap. Acum au tot ce le trebuie, sunt super eleganţi, îngrijiţi doar să înveţe şi să fie cuminţi!
10 ani de voluntaria
