Tema schimbarilor climatice e in mult mai mare masura una de natura politica si ideologica decit una de natura stiinttfica "E contraproductiv sa se spuna numai lucruri negative despre summit-ul de la Copenhaga". Aceasta expresie publica a frustrarii cancelarului Angela Merkel urmeaza unei adevarate avalanse de critici, declaratii dezamagite, minioase, chiar isterice, care au urmat dupa incheierea reuniunii din capitala Danemarcei. Cu foarte putine exceptii, saptaminalul The Economist crede, de pilda, ca e mai bine sa ai un acord suboptimal decit sa nu ai niciunul, principalele ziare occidentale se intrec in a gasi epitete pentru a defini esecul conferintei dedicate combaterii schimbarilor climatice. Un titlu din Financial Times sintetizeaza foarte bine situatia punind in balanta amploarea summit-ului ONU de la Copenhaga, la care au luat parte 193 de delegatii, dimensiunea asteptarilor, mai ales in rindul grupurilor ecologiste si activestilor politici asociati acestora, si ceea ce s-a obtinut in final: "Doi ani de discutii, doua saptamini de tirguieli si doua pagini si jumatate care nemultumesc pe toata lumea". Daca esec, dezamagire, decettie sint cuvintele cheie cele mai frecvent utilizate de jurnalistii care au relatat despre incheiera reuniunii de la Copenhaga, uneori tonul devine de-a dreptul minios apocaliptic. In editorialul din Der Spiegel , scris chiar in Copenhaga, Merkus Becker vorbeste despre un adevarat dezastru. "Summit-ul a esuat din cauza jocurilor politice din culise, de care se fac responsabile Statele Unite, China si alte citeva tari, si datorita faptului ca oamenii nu par sa realizeze inca cit de catastrofice vor fi schimbarile climatice". Regasim aici, alaturi de elemente din retorica clasica ecologista, foarte populara mai ales in nordul Europei, binecunoscutele accente anti-americane dintr-o buna parte a presei germane. Si asta desi majoritatea o