Cel mai mare obiectiv de investiţie românesc al tuturor timpurilor, canalul Dunăre - Marea Neagră, reprezintă şi una dintre cele mai controversate realizări ale regimului comunist. În luna mai, s-au împlinit 25 de ani de navigaţie pe „Magistrala Albastră”, dar povestea acestui proiect megalomanic este, pe cât de lungă, pe atât de dramatică. Problema conectării portului Constanţa la cursul Dunării s-a pus la modul cel mai serios încă de la începutul secolului al
Cel mai mare obiectiv de investiţie românesc al tuturor timpurilor, canalul Dunăre - Marea Neagră, reprezintă şi una dintre cele mai controversate realizări ale regimului comunist. În luna mai, s-au împlinit 25 de ani de navigaţie pe „Magistrala Albastră”, dar povestea acestui proiect megalomanic este, pe cât de lungă, pe atât de dramatică.
Problema conectării portului Constanţa la cursul Dunării s-a pus la modul cel mai serios încă de la începutul secolului al XIX-lea. Primul specialist român care a argumentat necesitatea construcţiei unei căi navigabile între Dunăre şi Marea Neagră a fost Ion Ionescu de la Brad. Acesta a publicat, în anul 1850, rezultatele unor studii care demonstrau necesitatea economică pentru „dirijarea Dunării pe un nou braţ navigabil între Cernavodă şi Constanţa”.
Din cauza soluţiilor tehnice limitate din acea perioadă, prima încercare efectivă de realizare a canalului a început în anul 1949, însă fără asigurarea unor condiţii corespunzătoare de execuţie. Proiectul a fost demarat de către secretarul general al Partidului Comunist Român, Gheorghe Gheorghiu-Dej, sub presiunea exercitată liderului sovietic Iosif Visarionovici Stalin, şi se baza pe consultanţa URSS.
Prima încercare, primul eşec
Traseul proiectului de la jumătatea secolului trecut urmărea talvegul văii Carasu până în zona Poarta Albă, iar în continuare Valea Nazarcea. Lucrările au fost oprite
