Dintre toate, cea mai frumoasa sarbatoare a românilor este Craciunul. Romanii stiu sa sarbatoreasca Nasterea Domnului atât de placut încât oricât de departe s-ar afla de casa, acestia se întorc sa petreaca Sarbatorile în sânul familiei. Sunt multe natiuni binecuvântate de Dumnezeu cu siguranta bunastarii mai mult decât noi, ori norocoase a fi moderne si dezvoltate, care însa nu au mestesugul trairii Craciunului în modul în care reuseste sa o faca românul.

Craciunul este în primul rând sarbatoare de familie, prilej în care membrii familiei, cu mic cu mare, se aduna si se întâlnesc, reunind suflet cu suflet si fiind alaturi unii de altii cu inimi pline de fericire.

Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe unicul Sau Fiu pentru noi. Astfel nasterea lui Iisus este sarbatorita an de an cu bucurie si lauda, vestind din usa în usa prin colind si amintind de bunatatea nemarginita a lui Dumnezeu fata de noi, oamenii.

Pornind de la ceea ce sarbatorim, este de înteles de ce majoritatea oamenilor îsi adreseaza cu sinceritate un îndemn plin de pretuire si care merita a fi urmat: „de Craciun sa fim mai buni!”

Încercând sa presaram cu gânduri bune si cu multa credinta tot ceea ce facem, pregatim Craciunul cu daruire. Unde mai gasim în toata lumea asta placutul miros al sarmalelor cu afumatura, ce fierb pe soba pâna se lasa seara de Ajun, în timp ce cozonaci framântati cu iscusinta si dragoste sunt bagati în cuptor pentru a fi gata pe când încep copiii a colinda la ferestre?

Cu atâta dor îmi amintesc ca ne bagam si noi mânutele în aluatul dospit si ne umpleam de aluat cu atâta drag, stiind ca am avut si noi participarea noastra la toata aceasta pregatire.

La noi în casa nu venea Craciunul fara sa spalam fiecare covor si fiecare perdeluta. Noi, fetele, ne organizam asa încât în saptamâna dinaintea ajunului întorceam întreaga casa cu