Confortul psihic şi certitudinea sprijinului necondiţionat oferite de sentimentul că aparţinem unei familii ne fac să petrecem Sărbătorile cu rudele, în detrimentul prietenilor. Sursa: NorthFoto
E criză economică şi drumurile din ţară zac sub zăpadă, trenurile anunţă întârzieri de sute de minute şi autorităţile ne sfătuiesc să nu ne încumentăm la drum, însă o forfotă generală a cuprins zilele acestea România: se apropie Crăciunul, iar din toate colţurile ţării şi de peste hotare, cocoşaţi de cadouri, ne căutăm cu toţii drumul către ceea ce înseamnă, pentru fiecare, „acasă”.
Dacă la onomastici ori de 1 Mai nu ne imaginăm petrecerile fără prieteni, nici Crăciunul parcă nu e Crăciun fără familie. Chiar dacă aceasta presupune şi întâlnirea cu vreo mătuşă cicălitoare ori cu veri cu care, deşi ai copilărit, nu mai ai nimic în comun, cu excepţia, probabil, a numelui.
Aţa care te trage acasă
De patru ani, Alin lucrează în Irlanda şi nu are de gând să se mute înapoi în următorii ani. Totuşi, Sărbătorile de Iarnă îl aduc, neapărat, acasă. „Dacă am de ales între a veni vara la ai mei, o lună, sau doar patru zile în perioada Crăciunului, aleg, clar, Crăciunul”, este convins bărbatul.
„E o aţă care mă trage acasă de Sărbători, chiar dacă şi logodnica mea şi câţiva dintre cei mai buni prieteni sunt în Irlanda”. De când s-a mutat acolo, o singură dată nu a putut veni de Crăciun şi spune că s-a simţit, timp de câteva zile, ca şi cum i-ar fi lipsit o mână ori un picior.
„Făcusem mâncare românească, am ascultat colinde româneşti, dar degeaba. Niciodată nu mi-a lipsit mai mult familia ca atunci”.
Reconfirmarea sprijinului
Ceea ce Alin numeşte „aţa” care te trage spre casă de Sărbători nu este decât sentimentul de confort psihic resimţit în momentele de reconfirmare a apartenenţei la
