Prezenţa Regelui, vreme de aproape două ore, la microfonul Europei Libere aducea în peisajul confuz al vremii un factor potenţial semnificativ, un personaj care era antipodul dictatorului, un om al raţiunii, al moderaţiei, clarviziunii şi bunului simţ.

În primele luni ale anului 1989, devenise oportun şi necesar de a-l introduce pe Regele Mihai în frământările şi dezbaterile momentului, de a-l transforma dintr-un personaj istoric într-o realitate politică actuală. Ideea unui interviu se conturase într-o discuţie pe care Emil Hurezeanu o avusese cu ziaristul german originar din România Helmut Frauendorfer, din Berlin. Am împărtăşit-o cu mare interes şi am susţinut-o cu succes în faţa conducerii americane.

Într-o zi frumoasă de primăvară, soseam toţi trei – Frauendorfer, Hurezeanu şi cu mine – la Versoix, o localitate pitorească lângă Geneva. Anterior, îi trimisesem Regelui întrebările noastre şi ne înţelesesem cu el asupra unei formule de adresare („Majestate“ părea atunci un cuvânt care ne-ar fi definit ca monarhişti şi Europa Liberă nu-şi putea în nici un caz atribui o asemenea coloratură). „Sire“ a fost formula agreată fără nici o dificultate. Ne-am întâlnit în Versoix cu ziarista elveţiană de origine română Nicolette Frank, o prietenă a familiei fostului monarh, care ne-a condus la vila cochetă, înconjurată de un parc frumos, nu departe de lacul Léman, unde locuiau în deplină serenitate Regele Mihai şi Regina Ana. Ne-au întâmpinat simplu şi cu multă căldură, ne-au arătat casa şi dependinţele, fotografii şi obiecte ce evocau vremurile de demult, inclusiv un superb portret al Reginei Elena, mama fostului suveran. Ne-am aşezat în cele din urmă în fotoliile confortabile din camera de zi, la o ceaşcă de cafea servită de Regină, ajutată de o slujnică. Am făcut conversaţie câtva timp, înainte de a ne apuca de treabă.

Pe parcursul celor două ore ale in