Ambiţia, pasiunea şi profesionalismul l-au propulsat în fruntea punctului de trecere a frontierei Porţile de Fier I. Sorin continuă tradiţia unei familii de poliţişti.
A ştiut ce vrea să facă în carieră încă din copilărie. A urmat tradiţia familiei şi a îmbrăcat uniforma de poliţie. „Mi-am dorit să fiu poliţist încă de mic. La noi în familie este o tradiţie cu această meserie. Tatăl meu a lucrat 25 de ani la Poliţia Rutieră, unchiul meu a fost poliţist, de asemenea fratele şi un văr al meu sunt poliţişti“, ne spune Sorin Coman.
Ascensiunea carierei sale s-a produs cu repeziciune, datorită pasiunii cu care îşi face meseria, dar şi cunoştinţelor sale în domeniul legislaţiei. În 1997 a intrat la Şcoala de Subofiţeri de la Câmpina.
Poliţiştii de frontieră, prima imagine a României
„Acesta a fost primul pas spre cariera ulterioară. Chiar dacă la început a fost mai greu, venind la un regim cazon, cu pregătire fizică, program de trezire dimineaţa, pe parcurs m-am adaptat foarte bine, ba chiar mi-a plăcut“, povesteşte şeful vămii Porţile de Fier.
Până în 2001 a lucrat ca sergent major la punctul de trecere a frontierei Porţile de Fier II, iar din iulie 2001 lucrează la Porţile de Fier I, ca subofiţer. Din 2006 devine ofiţer, în urma unui examen scris, şi este promovat în funcţia de adjunct al şefului vămii. Din 2008, Florea Meche, predecesorul său, a ieşit la pensie, iar el i-a luat locul, tot în urma unui examen scris. Sorin Coman priveşte activitatea de poliţist de frontieră dintr-un unghi inedit. „La această meserie, cel mai frumos lucru mi se pare a fi faptul că interacţionezi cu oamenii. Un lucru foarte important, la care mulţi nu se gândesc, este acela că atunci când un cetăţean străin intră în ţară, noi, cei de la vamă, suntem primii români cu care interacţionează. Practic, pentru câteva minute, reprezentăm o ţară întreagă, astfel c
