Surpriza guvernului Boc nou instalat se numeşte Sebastian Vădescu. După părerea mea, este una mai mare decât Hunor la Cultură sau superministerul Elenei Udrea. Şi asta pentru că este o dublă surpriză: fost liberal şi deloc pro FMI.
Sebastian Vlădescu a fost membru al PNL şi cumva s-a identificat cu guvernarea liberală. Nu este un ideolog liberal, dar a fost printre cei care au conturat tipul de guvernare Călin Popescu Tăriceanu, cu un rol însemnat al statului în economie şi o atitudine probusiness foarte clar conturată. Nu proprietatea de stat este ceea ce propovăduia ministrul de Finanţe din anii 20052007, cât investiţiile de stat. A condus, de altfel, privatizarea cea mai importantă şi rentabilă din România, cea a BCR. Vlădescu a fost şi probabil a rămas un keynesian nonideologic, un adept al intervenţionismului pentru a susţine mediul de afaceri, cu toate consecinţele unei asemenea decizii asumate deschis şi clar. Dar elementul care accentuează surpriza ţine de indiferenţa şi neîncrederea explicită pe care o are faţă de tipurile de soluţii şi mai ales organizaţii ca FMI. Aceasta este marea lovitură pentru un guvern care are în programul de guvernare câteva note în plus faţă de acordul cu FMI, de a aduce un om care nu crede în acest program în fruntea celui mai important minister care gestionează acordul. Avem aici un risc, aşa cum avem şi o surpriză.
Vlădescu este cel care a rupt acordul de supraveghere cu FMI în 2005, tocmai în ideea că România nu trebuie să mizeze pe deficite mici, dacă vrea să recupereze ceva din decalajele faţă de UE şi are încredere în economia ei. În 2006, deficitul a ajuns spre 1,7%, o sumă infimă dacă o privim din perspectiva deficitelor de azi, dar atunci a fost cea mai mare din 2000. Din acel an, grija faţă de deficite a dispărut. Acum, când Vlădescu revine, revine şi grija faţă de deficitele bugetare. Pare ciudat. E dre
