- Cultural - nr. 444 / 22 Decembrie, 2009 Recenta premiera a sectiei romane, seara de poezie cu muzica mai mult eroica decat... erotica, desi asa scrie pe afis, dovedeste ca se poate si fara vulgaritate in teatru. Demult nu am vazut un recital de poezie, pe scena mica a Teatrului National. Regizorul Liviu Pancu este adeptul spectacolului total, nu ne putem plictisi, fiindca atat interpretarea lui Alexandru Pavel, cat si autorii celebri cu care si-a intocmit recitalul (pamflet politic, de la Emil Brumaru la Ion Minulescu, Toparceanu si Lucian Avramescu, Tarnea), cat mai ales coloana sonora din marsuri celebre pana la cea din Arizona Dream, e ca o ...simfonie. Un one man show de forta, cu un mare actor care interpreteaza 5 personaje complet diferite intr-o ora si cateva minute, trecand de la comunistul consumator de iaurt in borcanul specific pentru care se statea la coada pe vremuri, a carui forma azi nu mai exista (doar cine a suferit de pe urma regimului si a stat la coada isi mai aduce aminte), pana la rockerul caraghios, la ciobanul tembel care imita o anumita personalitate politica, pana la omul frumos si curat imbracat in camasa alba. Acest repertoriu aminteste de admiterea la facultate (la care a dat de trei ori) si a fost ca si cum candidatul la actorie Alexandru Pavel din urma cu un deceniu s-ar fi dedublat de haina actorului din prezent in mai multe fatete ale aceleiasi personalitati, iar spectatorii ar fi fost comisia de la examenul in Institut, cu emotiile de rigoare, dar pozitive. Din ceea ce nu stiam despre Alexandru Pavel, actorul Teatrului National, aflam ca are "40 de ani impliniti in noiembrie, ii e pofta de scena, fiind si masterand la regie"; are la activ 20 de ani de actorie, iubeste foarte mult poezia, stie cateva sute, nu trec mai multe luni fara sa invete cate una, de ani de zile, de aceea a si propus metoda de teatralizare a ei. Spectacolul "