Iata-ne ajunsi la 20 de ani de la momentul decembrie ’89, cand poporul roman a “intors armele” impotriva secerei si a ciocanului. Mosul acelui Craciun insangerat ne-a adus poate unul din cele mai frumoase cadouri pe care-l puteam primi, si anume libertatea, dar din pacate am uitat sa cerem indicatiile si modul de folosire a acestei libertati. Parafrazand o maxima celebra, in decembrie 1989 ne-a venit din fata un bulgare de noroc si noi din pacate am crezut ca-i o minge.

In decembrie s-a strigat “jos comunismul”, si atat, cu mici exceptii, majoritatea acceptand tacit tot filmul social si politic al ultimilor 20 de ani. Inca isi mai cauta raspunsuri intrebarile legate de acele evenimente din decembrie, unde oameni cheie, actori principali ai acelor evenimente, monopolizeaza realitatea in care traim azi. Cine a tras? Au fost teroristi? A fost lovitura de stat? Sunt intrebari care-si gasesc loc in constiinta noastra doar la sfarsitul anului, la vreo aniversare legata de revolutie. Dupa doua decenii de tranzitie ramasa, parca a ramas la nivelul de stand-by, cu un Brucan satisfacut ca previziunea lui s-a adeverit, traim poate o altfel de revolutie, pe care putini o sperau atunci in ‘89. O revolutie la fel de intortocheata, plina de posibile scenarii, o revolutie care din strada s-a mutat in spatele usilor inchise, cu interese economice.

Daca revolutia din 89 era accesibila publicului larg, noua revolutie, are o distributie mult mai restrasa si lipsita de transparenta. Facand o paralela intre cele doua revolutii, cum putem avea o imagine exacta a situatiei actuale, daca multe din evenimentele de acum 20 de ani se zbat in continuare intr-o umbra profunda. Incotro ne indreptam daca nu stim de unde venim?

Multi se cred cunoscatori ai acestui traseu, ultimul, cel ales pe 6 decembrie 2009, ne promite unul cu vant bun si lipsit de furtuni, problema care se pun