Cine este vinovat ca dupa decembrie 1989 am pasit cu stingul si ca de atunci nu ne-am mai oprit din schiopatat? Se povesteste ca un filosof grec, asistind intimplator la un concurs de tras cu arcul, a recurs la un gest neobisnuit: s-a asezat sa cugete chiar in fata tintei unuia dintre competitori. Sesizind nedumerirea celorlalti, inteleptul a oferit o explicatie foarte simpla. Intrucit sagetile ghinionistului arcas se infigeau oriunde numai in tinta nu, acolo era cea mai sigura zona pentru a scapa nevatamat. Mi s-a parut intotdeauna ca snoava antica se potriveste binisor cu ce s-a intimplat in decembrie 1989. In cumplitele zile de atunci, cind la Bucuresti si in alte orase din tara se tragea in manifestanti, cea mai sigura zona era linga Ion Iliescu. In mod cu totul si cu totul ciudat, nu se tintea in cel care preluase puterea dupa fuga precipitata a lui Ceausescu. Ciudat, deoarece - nu-i asa? - pentru a crea haos si groaza in jur, primul pe care trebuie sa-l elimini este intotdeauna liderul. In loc de asta, in acel decembrie uimitor de cald au fost sacrificati niste tineri nevinovati. Nici astazi nu se stie cine a tras in demonstranti, unde au disparut teroristii, dar se banuieste de ce Ion Iliescu nu a vrut niciodata sa dezlege misterele revolutiei. Unii spun ca a fost doar o lovitura de stat. Dar, pe 22 decembrie 1989, povestea «revolutionarului» Iliescu era abia la inceput. Dupa un prim discurs in care a infierat intinarea idealurilor comunismului de catre Ceausescu, la vreo trei zile, chiar de Craciun, a si purces la impuscarea «Odiosului» si «Sinistrei». Executia a avut loc in urma unei caricaturi de proces, in care pina si avocatul apararii pleda impotriva propriilor lui clienti. Nici ticalosilor nu trebuie sa le refuzi un proces corect. Incepea marea actiune de deturnare a atentiei si sperantelor populatiei, precum si construirea unei monstruoase formatiuni p