Profesor doctor Nicolae Constantinescu a fost medic de gardă la Spitalul Colţea începând de la 21 decembrie 1989. Până la 28 decembrie a fost martorul direct al ororilor comise în timpul Revoluţiei. A operat, în condiţii de război, 22 de oameni împuşcaţi.

În aceşti 20 de ani, care au trecut de la Revoluţia din decembrie 1989, chirurgul Nicolae Constantinescu a încercat să scoată la iveală adevărul unor crime care alcătuiesc un tablou veridic de război. Un adevăr căruia i-a fost martor direct, alături de toţi ceilalţi medici care au operat aşa cum n-au mai făcut-o niciodată în vreme de pace. Zeci de tineri schilodiţi de gloanţe care le-au scos creierii pe caldarâm au umplut sălile spitalului Colţea în acele zile.

„Domnu’ doctor, am familie şi copii!”

Doctorul Nicolae Constantinescu păstrează şi acum dovezile incontestabile ale crimelor: copii ale fişelor de intrare în îngrijire medicală şi alte documente medicale, care ulterior au dispărut fără urmă din spital. Deşi le-a pus la dispoziţia organelor de anchetă, implicate în aceşti 20 de ani în dosarele „Revoluţiei”, nu a interesat pe nimeni.

Mărturii din infernul Revoluţiei: I-a fost secţionată mâna în noaptea de 22 decembrie

Răspunsul pe care profesorul Nicolae Constantinescu l-a primit de la procurori a fost mai mult decât clar: „Procurorul general Mugurel Florescu mi-a spus «Domnu’ doctor, am familie şi copii!»”. Împreună cu alţi medici care au operat în acele zile au întocmit o sesizare pe care au adresat-o procurorilor, în calitate de martori care au operat oameni răniţi cu arme de foc sau arme albe.

Sesizarea a rămas fără nici un răspuns concret. Procurorii au decorat-o doar cu o multitudine de rezoluţii în van. „Nu s-a făcut nicio autopsie în acele zile. Legea spune clar: orice moarte violentă se autopsiază! Nu s-a făcut nimic! Medicii legişti au deve