Trilogia Medelenilor a fost zămislită în spiritul rarefiat şi distins, în ambianţa estetică a Vieţii româneşti. Gruparea literară i-a oferit lui Teodoreanu solide puncte de sprijin, orientându-i tânărului scriitor ambiţiile şi dezideratele creatoare pe direcţii adecvate.

"La Medeleni" este cartea care a pecetluit destinul literar al romancierului, care, la 30 de ani, era deja acoperit de glorie. După (de)săvârşirea ciclului medelenist, rafturile librăriilor s-au bucurat de prezenţa constantă a cărţilor scriitorului ieşean. Ionel Teodoreanu precizează poziţia lui Garabet Ibrăileanu în contextul mişcării literare pe care acesta o gira astfel: "Cred că domnul Ibrăileanu, chiar dacă nu e cauza istorică a Vieţii Româneşti, e condiţia ei psihologică.

Fără de el, armonia corală dispare. Domnul Ibrăileanu are talent de a conduce. Iar alături de el, colaboratorii au talentul de a asculta. (...) Pentru mine, este cel mai fermecător reprezentant al trecutei generaţii cu care am venit în contact. Ai impresia că stai de vorbă cu un camarad mai experimentat, cu sufletul mereu tânăr şi elastic, gata să primească orice noutate". (Viaţa literară, 1926, "De vorbă cu domnul Ionel Teodoreanu")

După ce publicase "Jucăriile pentru Lily", o parte a confraţilor literari i-a prezis lui Teodoreanu o apropiată devitalizare artistică. Garabet Ibrăileanu l-a susţinut şi încurajat, crezând sincer în talentul de prozator al lui Ionel Teodoreanu. Cele trei volume ale "Medelenilor" au fost iniţial publicate aproape în întregime în Viaţa Românească. De altfel, Ibrăileanu a fost, alături de Ştefana Velisar, martorul apropiat al elaborării trilogiei, pe care a citit-o în manuscris.

NOAPTEA DE CRĂCIUN, 1918

Pe Ştefana Lupaşcu, cea care avea să-i devină soţie, Ionel Teodoreanu a cunoscut-o încă din 1918. Ea însăşi prozatoare de acută sensibili