La Polul Sud erau doar doi moşi, dar aceştia erau într-adevăr tradiţionali. Amîndoi au candidat. După cîteva zile, prin tot oraşul Gheţar erau afişe cu cei doi candidaţi. Nici reclamele de la televizor nu erau mai prejos.

Primul, Moş Goblin, a fost invitat în piaţa oraşului ca să ne spună cîte ceva despre el şi să ne convingă să îl votăm. – Bună seara! Eu sînt Moş Goblin. După cum vedeţi, am o barbă albă şi stufoasă, păr cărunt, nas roşu, am chiar şi o sanie cu reni. De fapt, toate acestea nu ar avea nici o importanţă, dacă nu aş fi blînd, iubitor şi darnic. M-am născut acum o sută de ani pe 9 decembrie, într-un orăşel mic numit Laponschya. Am fost singur la părinţi, aşa că ei m-au îngrijit şi m-au dat la cele mai bune şcoli. La naştere, ursitoarele mi-au dat viaţă veşnică. Am crescut într-un iglu luxos, deoarece părinţii mei erau bogaţi, dar eu, cu toate acestea, sînt destul de modest. Mai tîrziu, mi-a plăcut foarte mult meseria de tîmplar, dar de cînd am mai îmbătrînit, pe la vreo 80 de ani, nu am mai putut tăia lemne, aşa că m-am limitat doar la cioplit. Făceam jucării din lemn şi le vopseam pentru copiii săraci. Mi-a plăcut foarte mult această meserie şi de aceea cred că trebuie să mă votaţi. Celălalt Moş nu veni la întîlnire, aşa că oamenii nu l-au putut cunoaşte mai bine.

În fiecare zi, Moş Goblin spunea:

– Votaţi-mă! Vă promit că toţi copiii vor primi cele mai frumoase jucării. Data votării se apropia tot mai mult şi campania electorală era pe sfîrşite. Oraşul era împodobit cu beculeţe colorate, clopoţei aurii cu clinchet minunat şi beteală strălucitoare multicoloră, iar în piaţa oraşului era un brad gigantic foarte frumos ornat. Alegerile băteau la uşă şi de aceea cabinele de vot erau pregătite, iar la secţiile de votare apăruseră şi urnele. În dimimeaţa cu pricina, o mare de oameni se înghesuia în secţiile de votare. Cu siguranţă, toţi