- Diverse - nr. 444 / 22 Decembrie, 2009 Iarna si-a asternut covorul imaculat de liniste peste bunele si relele oamenilor, ca o binecuvantare a unui trecut si a unui nou inceput. Unii dintre noi se gandesc sa-si impodobeasca sufletul de bucuria Nasterii pruncului Iisus, aducand ca dar de pret colindul, precum Magii de la rasarit venind sa se-nchine la Cel ce va Mantui lumea. Tot asa forfota apropierii sarbatorilor, apoteotic imbracate de vraja tainei luminii revarsate din zecile de globuri ale bradutilor impodobiti cu ghirlande stralucitoare in zeci de culori si beculete scaparatoare, ne indeamna sa privim prin ferestrele unor povesti ce incep cu un Mos Craciun a carui tolba purtata este plina de daruri. Ne dorim sa se apropie de noi ca in acele seri de Sfant Craciun din copilarie, sa ne dea mere, nuci si covrigei, iar uneori o papusica sau masinuta, scoase cu grija din desaga, pentru fetitele si baietii cuminti ce stiu sa recite frumoase poezii. Tot asa traim si astazi acele dorite seri, cand Mosul, incovoiat de scumpa-i povara, este asteptat sa bata cu toiagul la poarta sufletului fiecaruia dintre noi, insa uneori drumurile lui sunt altele, lasand multora sa licareasca doar speranta unui vis poleit de fuioarele jucause ale fulgilor dinspre cer coborati. Poate, la anul Mosul va fi mai bun si va poposi la fereastra celor care inca mai spera sa-l vada venind in prag de seara. Va relatam, cu mai bine de cativa ani in urma, povestea familiei Iordache ce locuieste in municipiul Sighisoara, pe strada Valea Crisului nr. 2. O strada retrasa, asezata "dincolo de dealuri", de care edilii sighisoreni nici ca au auzit, daramite sa mai treaca pe acolo. Familia Iordache isi dorea ca pana in dreptul casei lor sa fie trasa linia de curent, fapt ce le-ar fi putut face viata mai usoara. Au facut demersuri la mai toate institutiile abilitate si la Guvern, ajungand chiar pana la cond