Moş Păcălici a promis locuitorilor că va transforma sătucul într-un minunat oraş, mai frumos ca Parisul. Locuitorii l-au crezut şi l-au votat. După cîteva zile, Moş Păcălici a cîştigat postul de ministru al gheţurilor în România, la Bucureşti. Moş Păcălici avea un prieten pe nume Moş Gerilă, care avea un pescador. El s-a dus la Moş Gerilă şi i-a zis:

– Salut! Ce mai faci, bunul meu prieten?

– Bine! răspunse Moş Gerilă.

– Am venit la tine să te rog să mă duci în Europa.

– Te duc, dar va trebui să îmi faci un serviciu. Trebuie să îmi tai lemne şi să-mi faci un cuier, zise el.

– De acord! zise Moş Păcălici. Moş Păcălici şi-a terminat treaba cu greu, iar Moş Gerilă l-a dus în Europa. Ei au avut un drum lung şi obositor. Au trecut prin diferite ţări, iar după şase luni au ajuns în Europa. Apoi, Moş Păcălici a mers cîteva zile şi a ajuns în România. În loc să ajungă la Bucureşti, a ajuns la Bacău. De la Bacău şi-a cum-părat un Mercedes cu toate economiile strînse într-o viaţă. El a plecat spre Bucureşti, iar la jumătatea drumului a rămas fără benzină. A avut noroc deoarece lîngă el se afla o benzinărie. Moş Păcălici a alimentat şi şi-a continuat drumul şi-n scurt timp a ajuns la Palatul Parlamentului. Cînd a ajuns, s-a întîlnit cu preşedintele.

Preşedintele i-a arătat biroul, au mai discutat şi apoi au plecat. A doua zi, Moş Păcălici trebuia să facă promisiunile electorale.

El a făcut promisiunile:

– dacă voi ajunge moş peste toată lumea, promit că voi da de două ori mai multe cadouri copiilor;

– promit să fac în Antartida cele mai frumoase oraşe din lume şi chiar din galaxie;

– promit să fac multe şcoli pentru ca toţi copiii să meargă la şcoală. Voturile s-au numărat. Moş Crăciun a avut o mie unul voturi şi Păcălici a avut o mie două voturi. Şi aşa Moş Crăciun a ieşit la pensie şi l-a înlocuit Moş Păcălici.