Ce apropie şi ce desparte jurnalul de blog? Cine va învinge? Va dispărea jurnalul aşa cum îl ştim noi?

Înaintea apariţiei şi dezvoltării Internetului, jurnalul deţinea o supremaţie absolută la nivelul conservării şi transmiterii intimităţii oamenilor, fie că vorbim de oameni simpli sau de mari oameni politici, de ştiinţă sau de cultură. Dezvoltarea Internetului a schimbat într-o oarecare măsură această situaţie, jurnalul căpătând o altă formă, transmiţându-şi din conţinut unui instrument novator: blogul. Adolescenţii nu prea mai au jurnale secrete, pe care să le dosească cu încăpăţânare de părinţi, fraţi sau bunici, ci bloguri pe care toată lumea le poate consulta liniştită.

Înainte de a proceda la o comparaţie între cele două modalităţi de transmitere a memoriei şi amintirilor, considerăm necesară o minimă definire. Ce este jurnalul şi cine şi de ce ţine un jurnal? Gabriel Liiceanu face o analiză amplă şi expresivă a noţiunii (sau instituţiei?) diaristice1: „Exact asta e un jurnal: un mod de a explica, de a desfăşura în cuvinte sulul înfăşurat al vieţii noastre.

Cei mai mulţi oameni mor pliaţi, împăturiţi, aşezaţi pe raftul care le-a fost hărăzit de către natură şi societate. De fapt, cu toţii vrem să ne explicăm, să ne depliem, să spunem de ce am făcut sau de ce n-am făcut cutare lucru, ce ne propunem să facem, ce am fi făcut dacă… Dar, până la urmă, sfârşitul ne prinde pe fiecare într-o înfăşurare sau alta, neexplicaţi“. „Jurnalul este cea mai strânsă formă de colaborare cu viaţa care ţi-a fost dată. Este un fel de reverenţă făcută nu-se-ştie-cui, un fel de a arăta că ceea ce ţi s-a dat nu-ţi este indiferent. Pe de altă parte, faptul că ai primit ceva în necunoştinţă de cauză poate să devină sursa unui protest infinit.“ Cine sunt ciudaţii care ţin un jurnal? „Senzaţia pe care ţi-o dau oamenii care ţin jurnal. Spre deosebire de ceilalţi, ei simt