Eroii Revoluţiei sunt dezamăgiţi de rezultatele revoltei care a avut loc în urmă cu două decenii în România. Pe data de 22 decembrie a început Revoluţia şi în oraşul de pe Bârzava, după ce, cu o seară înainte, oamenii au început să iasă în stradă.

Eroii Revoluţiei se simt dezamăgiţi, la două decenii după izbucnirea evenimentelor din Decembrie 1989. „Nu a meritat să se moară atunci. Suntem liberi acum, este frumos, dar ce a fost atunci nu a înţeles nimeni”, spune Hugo Minghetz, unul dintre revoluţionarii reşiţeni. „Noi nu avem nicio răsplată. La zece ani de la Revoluţie, am primit nişte plăcuţe suflate cu aur, dar de atunci, nu a mai făcut nimeni, ceva pentru noi”, a adăugat bătrânul. „Mă trec fiorii când îmi amintesc de acele zile. În seara de 21 decembrie, la Reşiţa a început haosul, iar din 22 decembrie, a fost revoluţie în toată regula”, îşi aminteşte Hugo Minghetz.

Reşiţa, alături de Timişoara

Pe data de 22 decembrie, adică în urmă cu exact 20 de ani, în oraşul de pe Bârzava se auzeau focuri de armă, oamenii au început să moară, iar reşiţenii cântau în centrul oraşului „Hora Unirii”. „Pe atunci, eu eram angajat la Serviciul de Ambulanţă. Jumătate dintre colegii mei au refuzat să vină la lucru, iar eu nu puteam să îi oblig. Aşa că, a trebuit să ne descurcăm cu cei trei-patru oameni care eram”, îşi aminteşte revoluţionarul. „Era nevoie de sânge la Timişoara, dar miliţianul care era postat la intrarea în oraş, ne-a întors din drum. Nu am putut să îi ajutăm cu sânge pe timişoreni”, spune trist bărbatul. „Am găsit o maşină a unui asistent, Tulbure îl chema. Acesta a avut curajul să treacă de miliţieni şi aşa am ajutat noi revoluţionarii timişoreni cu sânge”. Hugo Minghetz îşi aminteşte că a scăpat cu viaţă, ca prin urechile acului, prin ploaia de gloanţe. La Reşiţa, Revoluţia din Decembrie a adus 23 de decese şi aproape 70 de răniţi.