În Valea Grecului, la graniţa cu Republica Moldova, numărul copiilor a fost mereu mare, indiferent de regim: monarhie, comunism sau capitalism.
Valea Grecului este situată la mai puţin de 10 kilometri de oraşul Huşi şi se mândreşte cu mamele sale eroine. Acum, mai trăiesc doar câteva, dar, pe vremea lui Ceauşescu, pe fiecare uliţă găseai câte o mamă cu mai mult de zece copii. Anul acesta a nins mult în satul din vale. Casele mici şi joase sunt înşirate pe ambele buze ale unei văi, aproape simetric, iar câte o cârciumioară găseşti la fiecare răspântie de drumuri.
În acelaşi timp, în faţa bisericii şi în cimitir zăreşti mai mereu o lumânare licărind. Dacă îi întrebi pe ţărani de ce cred că satul lor este simbolul natalităţii, primeşti răspunsul că tocmai credinţa şi băutura sunt primele motive.
„Era păcat să-i dau afară, mamă, nu puteam să fac de-astea”, spune Ecaterina Buzdugan, mamă a 11 copii. Ea a fost decorată la sfârşitul anilor ’70 de soţii Ceauşescu, când a primit titlul de mamă- eroină.
„Prin ’78 au venit, Ceauşeştii mergeau pe drumu’ ăsta mare spre Iaşi. Am ieşit cu copiii la drum, să-i salutăm. Eu şi cumnată-mea, Ioana, avem împreună 23 de copii”.
„Ne-au dat, dar ne-au şi luat”
Elena Ceauşescu ştia de mamele-eroine din Vale, iar tanti Tinca şi nea Ion Buzdugan s-au trezit cu trei ziarişti la poartă.
„Era de cuvioasa Parascheva, făceam plăcinte pentru ăia micii ai mei, aveam ditamai cuptiorul aici afară”, spune femeia, în timp ce mâna sa arată un loc unde acum e o cuşcă de câine. „Le-am dat lor plăcintele, că rar veneau de-ai d’ăştia la tine”. Ziarişti, nu câini. Deşi s-a crezut că familiile din Valea Grecului au fost premiate cu loturi de pământ pentru copiii avuţi, femeile din sat spun că nu au primit niciodată aceste bonificaţii pe care regimul comunist le promitea ma
