Umilinţele zilnice ale „Epocii de Aur” au lăsat urme adânci în conştiinţa medicului bucureştean Florin Chirculescu. Dintre loviturile de bici ale comunismului, medicul Florin Chirculescu, şeful compartimentului de Chirurgie Toracică de la Spitalul Universitar Bucureşti, simte şi acum pe piele frigul, apa veşnic rece, umilinţa adusă de aceste lipsuri. Sursa: Codrin Prisecaru

„Nu eram un om friguros, mergeam uneori iarna la şcoală doar într-o bluză. Dar anii aceia de frig care au început prin 1980... Din cauza lor şi acum îmi este frică de frig”, povesteşte medicul Chirculescu.

Câteva motive de revoltă

Ţine minte şi ziua când a dat drumul la robinet şi a descoperit că nu mai curge apă caldă. „Era într-o după-amiază, trebuia să merg la o petrecere, am dat drumul la apă şi nu curgea apă caldă. N-am înţeles ce se întâmplă. Şi n-a mai venit nouă ani. A fost absolut şocant!”, spune medicul, cu o revoltă păstrată adânc în suflet.

Altădată, în noiembrie 1987, un prieten l-a dus la vânătoare. După ce au făcut focul, în satul în care erau s-a luat deodată lumina. În naivitatea sa, a zis: „Ei, stăm şi noi o oră-două fără lumină, mai vorbim aşa, e mai rustic...”. Ţăranii au râs şi au zis că n-o să mai vină de-acum curentul până prin aprilie. „Tot îl întrebam pe prietenul acela, pe măsură ce treceau lunile. N-a mai venit lumina până prin primăvară”, spune Chirculescu. Şi-şi mai aminteşte cât de sumbru putea fi Bucureştiul după ce se lăsa întunericul.

„În plus, nu ştiţi ce înseamnă să nu poţi spune ce ai pe suflet, chiar şi că întârzie autobuzul în staţie. Am zis odată asta, şi persoana cu care eram mi-a făcut semn să tac, că nu se ştie cine aude”, adaugă medicul.

În rest, făcea parte dintr-o familie care o ducea bine. Avea posibilitatea să circule, iar asta i-a mai adus o întrebare fără răspuns: „De ce e