Dupa o noaptea in care nimeni nu a dormit, Romania s-a trezit in zorii zilei de 22 decembrie cu un aer al libertatii dupa care tanjea de aproape 45 de ani. Inca de la primele ore ale zilei, strazile din Bucuresti, si din multe alte orase importante ale tarii, s-au umplut de oameni care strigau, in cor, "Jos Ceausescu!", "Jos comunismul", "Victorie!", "Am invins!" si "Libertate!".

Desi revolta romanilor incepuse cu multe zile inainte, desi pe 21 decembrie romanii il infruntasera pentru prima oara in direct pe Ceausescu, ziua de 22 decembrie ramane data care a intrat in istorie drept ziua Revolutiei romane din 1989.

Locuitorii din Capitala aveau sa duca mai departe mesajul preluat din Timisoara si sa lupte impotriva gloantelor si a tancurilor pentru libertatea lor. Sute de mii de muncitori din intreprinderile bucurestene au iesit inca din zorii zilei in strada pentru a protesta impotriva regimului lui Ceausescu.

Cum asemenea revolte izbucnisera deja in mai multe orase din tara, autoritatile de la Bucuresti hotarasc, intr-o ultima sedinta a Comitetului Politic Executiv, instituirea starii de necesitate pe intreg teritoriul Romaniei. In cadrul aceleiasi sedinte, Ceausescu il critica dur pe generalul Milea, acuzandu-l direct de slabiciune si lasitate in gestionarea si represiunea revoltelor din Timisoara si Bucuresti.

La doar cateva ore de la intalnirea cu Ceausescu, este anuntata sinuciderea generalului, iar odata cu aceasta se pun in circulatie mai multe zvonuri.

In dimineata zilei de 22 decembrie, manifestantii bucuresteni se aduna din nou in fata sediului Comitetului Central, insa de aceasta data din proprie initiativa. Nicolae Ceausescu iese din nou la balconul cladirii pentru a calma multimea furioasa. Este huiduit din nou, mai puternic si mai agresiv decat in ziua precedenta.

La cateva ore dupa