Mătuşa mea urma să mă dea la un domn să mă înveţe ştiinţele şi bunele maniere. Mă va desparţi şi de sora mea mai mare, care se va duce la o şcoală pentru fete. Mi-l imaginam pe acel viitor profesor al meu gras, cu barbă, cu ochelari şi cu chelie. Tot timpul nervos, tot timpul la costum. Şi eu voi urma să fiu la fel. Nu mă voi mai juca, nu voi mai cînta şi nu voi mai rîde.

Aşa erau toţi domnii pe care îi văzusem că stau alături de mătuşa mea. Hangiţa a venit şi la masa noastră. Mătuşa mea a primit un vin fiert şi aromat. Se simţea mirosul său chiar şi de la distanţa dintre mine şi cană. Eu şi sora mea am primit ciocolată caldă.

Cît timp sorbeam din băutură, un domn a venit mai aproape de masa noastră. Era un bătrîn cu pălărie şi haine zdrenţăroase. Chipul nu i se vedea, doar sclipirea ochilor galbeni. Se sprijinea de un baston din lemn roşu, care avea în vîrf legată o bocceluţă.

– Mă scuzaţi! spuse, cu o voce răguşită, dar blîndă. Pot să stau alături de voi la masă? Tuşa l-a privit superior şi a stat o clipă să se gîndească. S-a uitat la noi şi a spus:

– Fie. Dacă chiar nu sînt alte mese în acest han arhiocupat…, spuse ironic şi se uită la mesele goale de lîngă noi.

– Vă mulţumesc! răspunse bătrînul şi îi zîmbi. Se aşeză lîngă sora mea şi îşi puse bastonul lîngă el. Se uită la amîndoi pentru o clipă şi spuse:

– Deci, copii, ce veţi face în această iarnă? Cîte cadouri veţi mai primi? Cum vă veţi mai distra?

– Crăciunul şi sărbătorile s-au terminat, răspunse mătuşa în locul nostru. S-au distrat destul. Acum este timpul să înveţe.

– Dar sărbătorile nu s-au terminat, spuse mirat şi ofensat bătrînul. Nu aţi auzit de cel de-al treilea Moş care urmează să vină şi să împartă cadouri?

– Nu, am răspuns noi sfioşi.

– Ei bine, există. Şi se supără foarte des cînd este uitat, mai ales că el dă cele mai frumoase cadou