Zeci de oameni leşină, plâng şi simt cum le îngheaţă sufletul atunci când îşi citesc dosarele în sediul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). Soţia, copilul sau cel mai bun prieten se dovedesc a fi unelte ale torţionarilor comunişti, raportând cu lux de amănunte ce făceau rudele şi cei apropiaţi.

Viforniţa care a început anul acesta odată cu împlinirea a 20 de ani de la Revoluţie nu i-a împiedicat pe schingiuiţii vechiului regim sau pe rudele acestora să meargă la CNSAS, ca să îşi citească dosarul.

Sala de lectură a instituţiei este plină de oameni ascunşi după teancuri de dosare. Oftatul, rosul pixului şi exclamaţiile necontrolate de uimire şi dispreţ fac parte din decorul unei scene cu personaje înaintate în vârstă, îmbrăcate invariabil în costum.

„Să dai tu, Cristiane, toate detaliile din casa mea?”

Într-unul din colţurile sălii, Mihail Giuran urmăreşte cu degetele-i lungi şi subţiate de ani grei o filă din cele 13 dosare în care îi este descrisă viaţa. „Chiar toţi să mă fi trădat? Uite, până şi ăsta din Brăila, pe care l-am adăpostit la mine, m-a turnat”, îi spune Mihail Giuran însoţitorului său. După 13 ani petrecuţi în 12 închisori, pentru că a înfiinţat o organizaţie, Frăţia, Mihail Giuran retrăieşte chinurile de acum 50 de ani. „Nu se poate, nu se poate! Să dai tu, Cristiane, toate detaliile, toate umbrele din casa mea? Până şi pe cea de la Londra ai schiţat-o”, spune ca pentru sine Mihail Giuran. Oltean cu o statură încă impunătoare, bărbatul vine aproape zilnic de la Slatina, unde s-a întors după 30 de ani de stat în Londra, ca să îşi descopere soarta măzgălită în nişte dosare cu şină.

Cină cu miresme comuniste

George Vişan, consultant în cadrul CNSAS, lucrează la sala de studiu a instituţiei de doi ani. În tot acest timp, a asistat la reacţii din cele mai şocate exprimate de ce