EVZ publică, în preajma Crăciunului, un serial cu câteva mărturii despre sacerdoţi şi scriitori, printre care Nicolae Steinhardt, Radu Gyr, Bartolomeu Anania, care au suferit în închisorile comuniste şi şi-au transpus suferinţa într-o formă artistică, literatură, poezie sau pictură. Astăzi, conturăm portretul părintelui Zosim Oancea (1911-2005), întemniţat la Aiud şi creator al muzeului de icoane pe sticlă din Sibiel. Sursa: sibiel.net Destinul părintelui, mai puţin cunoscut în România, a impresionat însă pe străini: Giovanni Ruggeri, un ziarist îndrăgostit de spiritualitatea românească, a scris despre el şi despre muzeul de icoane, în volumul „Icoanele pe sticlă din Sibiel”.

Părintele Zosim Oancea (1911-2005), care a creat Muzeului de icoane pe sticlă din satul Sibiel, din comuna Sălişte, la 20 de km de Sibiu, a rămas în memoria celor care l-au iubit prin profilul uman şi religios cu totul aparte.

Născut pe 21 iulie 1911, în satul Alma, lângă Mediaş, într-o familie de condiţie modestă, orfan de tată, micul Zosim a crescut cu mama şi cu bunicul. La şcoala din Dumbrăveni, Zosim Oancea şi-a început studiile, iar în 1935 a absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti.

Căsătorit şi tată a trei copii, preot şi predicator la catedrala din Sibiu, profesor de religie, Părintele Oancea s-a dedicat misiunii sale de sacerdot, de dascăl, şi vieţii de familie până la 7 iulie 1948 când, pe neaşteptate, a fost arestat de Securitate în timpul întoarcerii din satul natal Alma.

Tot atunci, a fost arestată şi soţia sa, însărcinată cu ultimul fiu, Dorin. Capul de acuzare: complot împotriva statului şi ajutor economic acordat fiilor acelora – mai ales preoţi – întemniţaţi şi ei din „motive politice”. Un neadevăr colosal, prin care regimul comunist dorea eliminarea din scenă a unui mare om şi preot.

„În închisoare, Du