Anul 2009 a fost unul în care Universitatea a reuşit să treacă de la starea de exaltare, produsă de şansa imensă de a se califica în cupele europene, la starea de agonie şi dezgust, resimţită din ce în ce mai mult în prezent, în rândurile fotbaliştilor şi suporterilor.

Despre aceasta situaţie s-au scris prea multe articole în presă. Fanii au protestat, fie prin absenţă şi delimitare, fie luând atitudine şi sfârşind ori prin a fi catalogaţi drept „duşmani plătiţi“, ori prin a fi bătuţi sau ameninţaţi de „prietenii echipei“. Asupra „haosului“ autoprovocat de la Ştiinţa, s-au pronunţat foarte mulţi oameni din fotbal, dar orice opinie contrară părerilor patronului a fost ignorată.

Conducerea Universităţii n-a învăţat nimic din ratarea obiectivului din sezonul trecut. N-a înţeles nimic din durerea provocată fanilor, prea naivi să creadă că în Europa League era în sfârşit loc şi pentru Ştiinţa. Nu i-a păsat niciodată de performanţă şi acest lucru s-a văzut astă-vară, când s-au luat măsurile care au adus clubul din Bănie mai aprope de retrogradare, decât de titlul anunţat de către Mititelu.

Cum stau lucrurile în prezent ştim cu toţii. Dramatismul situaţiei şi tragedia ce se prevesteşte nu sunt însă realizate de către patron. Anul 2009 a fost unul mizerabil, dar 2010 se poate transforma într-unul fatal, Craiova riscând pentru a doua oară în istorie să retrogradeze. Şi toate astea doar pentru că actuala conducere visează la „cai verzi pe pereţi“, preferând să abordeze iarăşi tactica „minciunii şi disimulării“, decât să pună mâna să facă efectiv ceva.

Universitatea termină anul fără antrenor, pornită să îşi vândă câţiva fotbalişti de bază şi, mai important, gata să mizeze totul pe tinerii din pepiniera proprie. Despre investiţii şi transferuri nu se poate vorbi, că doar ştie Mititelu să-l facă pe Buleică să pară cel puţin de valoarea lui Sergio Ramos.