Olteneşti, dobrogeni sau ardeleneşti, cârnaţii sunt printre preparatele de bază care nu lipsesc de pe masa de Crăciun a fiecărui român. Pregătirea lor este o adevărată artă. Nu e bătătură de oltean în care să nu atârne pe un băţ de brad un şirag de cârnaţi, groşi de două degete, şi bucăţi de slănină afumată. Dar nici casă de ardelean în care să nu miroasă a cârnat prăjit pe lespede.

Citeşte şi:

Moş Crăciun există cu adevărat doar la Braşov

Cu poftă şi pricepere, aşa se fac prin părţile Doljului, preparatele din porc. Pentru cârnaţi, se alege carnea din pecii, adică de pe lângă şira spinării, căci e împănată cu grăsime, şi neapărat se toacă, nu se dă prin maşină, cum se face prin alte părţi.

Apoi se potriveşte cu usturoi, sare mare, cimbru şi piper după gustul fiecăruia. Se scot cârnaţii la vânt şi după ce s-au uscat puţin, se dau la fum, rece, după cum povesteşte Ştefan Bălănescu, de loc din comuna doljeană Catane. Oltean până-n vârful firului de păr, bărbatului nu-i trece vreun Crăciun fără trandafirii olteneşti, pe care şi-i face singur.

Nu-i mănâncă oricum. Face o mămăligă pe care o scoate apoi la ger şi, în timp ce pe ceaunul pus pe foc sfârâie câteva bucăţi zdravene de cârnaţi, se drege cu o ţuică fiartă. Când cârnaţii sunt fripţi, pune pe masă varză acră, stropită cu ulei, rupe bucăţi din mămăliga rece şi le înmoaie în untură.

Au făcut un brand dintr-un cârnat

Nici Ardealul nu se lasă mai prejos. Una dintre reţetele cele mai savurate este cea de virşli, un cârnat preparat dintr-un amestec secret de carne de oaie şi de capră. În afară de Leontina Iovănescu din satul hunedorean Sălaşul de Sus, nici un producător de mezeluri din lume nu mai are dreptul să scrie pe marfa lui „Virşli de Sălaş".

Familia Iovănescu a înregistrat acest brand la OSIM. „Eu şi soţul meu preparăm virşli din anul 1972. De atu