Rudele celor care au murit nevinovaţi în decembrie 1989 şi-au plâns iar morţii şi au aprins lumânări pentru sufletele eroilor care s-au jertfit pentru libertate. Braşovenii nu au încetat în tot acest timp să se întrebe cine a tras atunci în copiii, fraţii şi părinţii lor. Autorităţile locale au depus coroane de flori şi i-au comemorat alături de rudele prezente şi în acest an la mormintele martiriilor Revoluţiei din 89

Ultima noapte de comunism, prima zi de libertate. La 20 de ani de atunci, cei care au ieşit în 89 pe stradă pentru a scoate România de sub dictatura comunistă s-au strâns din nou în faţa Cimitirului Eroilor Revoluţiei. Revoluţionarii au adus cu ei drapele cu stema decupată şi s-au închinat în faţa celor care şi-au dat viaţa pentru libertate. Oamenii politici şi persoanele publice au depus, ca în fiecare an, coroane.

Comunismul, condamnat pe hârtie

Zeci de oameni obişnuiţi care au ieşit pe străzi pentru o liberate au devenit atunci eroi fără voia lor. Cu siguranţă, zilele acelea nu vor fi uitate niciodată nici de cei care au participat efectiv la revoluţie nici de cei care i-au susţinut de la balcoane pe cei mai curajoşi braşoveni.

Nici la două decenii de la Revoluţie nimeni nu i-a condamnat pe cei care au decis că nişte oameni nevinovaţi trebuie să moară. În decembrie 89, circa 100 de copii, tineri şi bătrâni au căzut seceraţi de gloanţe pe străzile Braşovului, devenind eroi. Acele zile nu vor fi uitate niciodată de cei care au supravieţuit şi care au trebuit să-şi continue viaţa. Rudele eroilor nu s-au împăcat nici acum cu ideea că acei „terorişti” nu au răspuns pentru crimele comise şi sunt profund dezamăgiţi că statul român nu a elucidat nici până acum dosarele Revoluţiei. „Vor mai trece 20 şi tot nu voi afla cine mi-a ucis fiul”, ne povesteşte unul din părinţii de eroi.

Amintiri de acum