Demagogia, dublul discurs, minciunile sfruntate sunt monedă curentă.

Ultimele zile ne oferă un halucinant spectacol confiscat de două teme: 1- împărţirea ciolanului electoral şi 2 - Revoluţia din '89. Un amestec de derizoriu şi solemn foarte interesant.

Vedem pe ambele registre tot felul de inşi, de la impostori sadea şi închipuiţi la eroi şi antieroi. De la escroci la inşi veritabili de toate calibrele. De la pleşcarul banal la cartoforul care ciuguleşte firimituri şi cu care, dacă ai intrat în vorbă, trebuie să fii atent ce face cu mâinile - să nu te buzunărească. Alţii sunt de rang mare, de-a dreptul gangsteri politici sau de alt tip, domni hârşâiţi în rele, ca deturnări de fonduri, licitaţii trucate, delapidări şi afaceri veroase. Tipi care stau pe averi de peste una sută milioane de euro - asta la o evaluare grăbită.

Nu mai zic de hălcile trecute pe numele odraslelor, cumnaţilor, ginerilor şi oricărei rude care prezintă oarecari garanţii. Vine apoi caracuda, care anturează mereu orice pomană. E formată de sinecurişti, inşi cu profesii neprecizate, eroi de mucava, aşa-zişi experţi în împăturitul foii de ziar, amatori de situaţii grase unde ţi se cere să slugăreşti pentru a fi lăsat cu boticul la robinet.

Galeria se perindă în vremea din urmă, ca într-o paradă a modei canină, pe un podium unde evoluează fără jenă, etalând mahalaua cea mai groasă, prostul gust, kitsch-ul şi rar, alături de ei, figuri autentice. Nu mai zic ce îţi e dat să auzi - ce ifose, ce pretenţii, când deschid gura. Demagogia, dublul discurs, minciunile sfruntate sunt monedă curentă. Un soi de glazură soioasă formată din cinism şi rânjet face epocă. Suntem în zodia mistificărilor şi a neruşinării (şi nu de azi, de ieri).

Se pare că - paradoxal - ne place să ne bălăcărim în povestea asta, cu condiţia ca noi înşine să vedem aşa, la grămadă, că toţi, fără deosebire, ar