S-au comemorat, luni, douazeci de ani de la Revolutia din Decembrie. A fost o sesiune solemna comuna a Senatului si a Camerei Deputatilor, formalitate desfasurata grabit, in absenta a peste jumatate dintre parlamentari. Ca de obicei, s-au depus coroane de flori la troita de la Universitate; politicienii s-au achitat de sarcina cu capetele acoperite (era foarte frig), facand semne amicale cu mana cunoscutilor din asistenta. La Cimitirul Eroilor a fost oficiata o slujba de comemorare. Seara a avut loc un mars in zona Universitatii, marcat de altercatii intre jandarmi si participanti, precum si de scandari antipolitienesti. Televiziunile au programat filme documentare; in unul dintre ele, principalul condamnat pentru ordonarea represiunii de la Timisoara, Victor Stanculescu, povesteste, asezat confortabil in fotoliul de acasa, amintiri de la "evenimente". Evident, nu s-a aflat inca "cine a tras in noi, dupa douajdoi", procurorul care se ocupa de caz este pensionat, crimele se vor prescrie in curand, statul roman a inceput sa piarda procese la CEDO pentru tergiversarea dosarului.

S-au implinit, totodata, cei douazeci de ani prescrisi de excomunistul Brucan pentru ca "romanii sa invete democratia". Moment in care un judecator de la Inalta Curte de Casatie este anchetat pentru trafic de influenta, alegerile se castiga (si se pierd) cu voturi cumparate cu bani pesin, ziarul fondat de Ion Ratiu este pe cale de a se inchide, majoritatea bugetarilor sunt in concediu neplatit, numirea unui maghiar neortodox la conducerea Ministerului Culturii si Cultelor determina Patriarhia sa ceara (si sa obtina) spargerea ministerului, Mircea Badea este desemnat de catre public drept cel mai bun ziarist, unsprezece persoane au murit de frig in timp ce alte sute de oameni sunt prizonieri pe drumurile troienite si in trenurile inghetate, presedintele CNSAS demisioneaza din functie acuzand