Cuvantul "terorist" a inceput sa fie folosit inca din ziua de 22 decembrie, imediat dupa fuga familiei Ceausescu cu elicopterul, de pe acoperisul CC-ului.

Teoristii au fost invocati tot mai des dupa aceea pentru a sustine sutele si miile de zvonuri care circulau din toate partile, la fiecare colt de strada, de la televiziune pana in cele mai indepartate orase ale tarii.

Teroristii devenisera sperietoarea principala a orelor de dupa fuga ceausestilor, fiind cel mai terifiant cuvant al zilelor de la sfarsitul lui decembrie '89.

Soarta acestor "teroristi" este una paradoxala. Desi au lasat in urma lor cele mai dramatice si concrete dovezi (cateva sute de morti), desi existenta si activitatea lor au fost cele mai invocate fenomene ale Revolutiei, niciodata, nimeni nu a cunoscut sau vazut vreun terorist.

Un cuvant care isi scalda inca si astazi destinul intre manipulare, imaginatie populara, actiune criminala a agentiilor straine, rezultatul unui haos general si al luptei de putere intre structurile statului roman, care isi decideau in acele zile inca viitorul...

Pe data de 23 decembrie 1989 a avut loc insa una dintre cele mai tragice intamplari de care va ramane pentru totdeauna legat numele teroristilor. O confuzie cauzata de excesele manipularii, o actiune ale carei explicatii nu sunt nici astazi deplin cunoscute.

In zorii zilei de 23 decembrie, o subunitate de Securitate din Campina ajunge la Aeroportul Otopeni, cu scopul de a intari dispozitivul de aparare aflat in zona. Zvonurile legate de prezenta si activitatea teroristilor se raspandisera pe buzele tuturor. Astfel, si printre randurile celor aflati la Otopeni se raspandeste teama ca ar putea fi atacati de teoristi. In consecinta, transportul subunitatii de Securitate din Campina catre Otopeni se hotaraste inca din ziua precedenta.