"Adica totul a fost degeaba? Nu, nu, nu, pentru unii n-a fost degeaba. N-a fost degeaba deloc, au ajuns bine, bine de tot. Asa de bine, ca au uitat de unde au plecat. Isi mai aduc aminte de noi asa, in preajma alegerilor. Coboara, ne imbratiseaza, se fotografiaza cu noi, sunt populari", a spus Tudor Gheorghe marti, 22 decembrie, la Sala Palatului. Vreme de aproape doua ore, ajutat de Corul si Orchestra Filarmonicii Oltenia sau cantand singur, la chitara, maestrul a invocat Eroii Revolutiei Romane, i-a pomenit pe parlamentari intr-o serie de colinde "altfel", in care a strecurat "o doza mica de rautate" ("Ne iarta Dumnezeu!"), a facut o analiza vestimentara a celor care apareau la TV in perioada Revolutiei, a glumit pe seama legaturii dintre Vantu, ninsoarea si traficul de pe autostrada si a explicat de ce are incredere totala in generatia care vine din urma: "Erau vreo 4-5 insi si faceau un om de zapada. Si am zis: "Pe cine faceti voi aici?" - sa vad daca sunt destepti. Si unul s-a uitat asa la mine, smecher - se vedea: fata de viitor prim-ministru - "Pe Boc!"."
Concertul a inceput cu un Vine, vine primavara cantat de o pustoaica, versurile optimiste fiind insotite de o muzica ce dorea sa inspire panica. Si-a facut apoi aparitia si Tudor Gheorghe, pentru a alimenta starea de nesiguranta, de disperare, prin piesa Pune tata steag la poarta: "Ce lumina lina ne-ndulceste moartea celor ce-am cazut in Bucuresti".
"Eroii Revolutiei Romane - da, in Bucuresti - aliniati frumos intr-un cimitir protocolar, pazit de soldati, de parca ne-ar fi teama sa nu iasa afara. E si asta o idee: daca ies toti, intr-o noapte, si se apuca sa povesteasca cum a fost in zilele alea. Cine a fost pe langa ei, cine i-a indrumat. In tara sunt mai norocosi, ca n-au atata marmura pe ei. Si mai ies din cand in cand si povestesc.
La mine vine unu' mereu si ma-ntreaba cum a m
