În presă există o dispută în legătură cu numărul de ordine al noului Guvern Boc. Doi? Trei? Patru? E un detaliu legat, la rândul lui, de alte detalii care mi se par puţin relevante. Un lucru e cert: avem de-a face cu al doilea Crăciun în care Traian Băsescu face ţării cadou un Executiv în fruntea căruia se află fostul primar de la Cluj. Între Guvernul propus anul trecut şi cel de acum există însă câteva diferenţe relevante.
Primul Guvern Boc a fost unul al pluralismului mimat. PSD a avut acolo rolul unei rame care să orneze, aşa
cum trebuie, peisajul guvernamental, pictat de preşedinte. Vreme de câteva luni, timp în care toate deciziile majore erau luate într-un cerc PD-L restrâns, s-a încercat păstrarea aparenţelor unui mecanism politic de alianţă care încearcă să funcţioneze. Mai era nevoie de o majoritate, "cumpărăturile" democraţilor nu se terminaseră în Parlament.
Al doilea Guvern Boc este unul personal în stare pură. Este un Guvern prezidenţial menit să pună în practică politici, intenţii, demagogii sau chiar vise prezidenţiale declanşate peste noapte. Prima prioritate politică prezentată de premierul desemnat nu a fost lupta cu criza economică, ci punerea în practică a rezultatelor obsesivului referendum pus la cale de Băsescu. Iar la Cotroceni, acelaşi Băsescu nu s-a sfiit să îi spună aceluiaşi Boc că uită nepermis "proiectele din domeniul agriculturii şi turismului" cu care el s-a prezentat în campania electorală. E deja inutil să mai amintim că preşedintele nu are nici o atribuţie în aceste domenii şi dacă el vorbeşte despre aşa ceva în campanie nu avem de-a face decât cu o formă de literatură şi nu cu liniile unui program de guvernare. Parlamentul nu are nici o obligaţie de a-şi asuma politic gargara electorală a unui preşedinte care e ales pe o cu totul altă fişă a postului.
În acelaşi timp, acest Guvern Boc institu
