La cei 50 de ani ai săi, adevăratul moş, pe numele său secret Nicolae Popescu, seamănă izbitor cu personajul pe care-l întruchipează. Chiar dacă îi place ce face, dorinţa sa secretă este aceea de a trăi pe o insulă, de preferinţă Barbados, aproape de Cuba, unde temperatura minimă este de 18 grade Celsius.

„Îl căutaţi pe Moş Crăciun?”, întreabă o fetiţă înfofolită într-o hăinuţă ponosită pe oricine dă târcoale casei lui Popescu, în Glina. Gardul înalt nu dă voie niciunui curios să vadă casa şi forfota spiriduşilor din curte. Aşteptarea Moşului pe strada ciuruită de lucrări ne dă fiori: de frig şi de emoţii.

Ghidul nostru, fetiţa cu ochişori neastâmpăraţi, zâmbeşte. În următoarea secundă apare Moşul. În albul nămeţilor, îţi ia ochii: îmbrăcat în hainele-i roşii, cu centura lată la brâu şi cu o căciuliţă lăsată pe o parte, se apropie vesel de noi.

Menirea noastră este aceea de a-l duce în Bucureşti pentru a începe împărţirea cadourilor în zona Gării de Nord. Primii copii care îl aşteaptă sunt Anastasia (2 ani) şi Vlad (9 ani).

Pe drum, la fiecare stop la care şoferul a oprit maşina, toţi ceilalţi şoferi se uitau cu uimire la „copilotul“ Moş Crăciun. Asemănarea lui Nicolae Popescu cu personajul văzut doar la televizor, este izbitoare: părul şi barba albe, ochelarii aurii şi obrajii roşii te fac să îţi aminteşti imediat o poezie, să i-o spui cu emoţie şi să aştepţi să scoată din sac un cadou pentru tine.

Copiii îl testează într-un singur mod: îl trag de barbă

„Am realizat care este rolul meu în această perioadă cam prin ’85, când, la institut, unde lucram ca operator, s-a făcut o echipă de teatru. Lipsea Moş Crăciun, iar regizoarea mi-a dat mie rolul acesta“, îşi aminteşte Popescu. De atunci, a fost nelipsit de la cele mai importante întâlniri cu micuţii, de Crăciun. „Majoritatea copiilor mă testează, pentru că îi macină diferenţa