Protestele din Capitală au început la data de 21 decembrie, după adunarea popular convocată de Ceauşescu. Primele focuri au fost trase asupra manifestanţilor de la Sala Dalles, în seara de 21 decembrie iar luptele au continuat până când Ceauşeştii au fost executaţi, în ziua de Crăciun. În Bucureşti au fost înregistrate peste jumătate din victime, 564 de morţi şi 1761 de răniţi.

Zvonul protestelor de la Timişoara s-a extins cu repeziciune ajungând şi în Capitală iar bucureşteniiau început să simtă suflul revoluţionar. Ceauşescu a găsit ţara în haos, când s-a întors din Iran la data de 20 decembrie, şi a convocat pentru 21 decembrie o adunare populară. Discursul “conducătorului iubit”, care a început la ora 12.00, nu mai avea impactul de altădată, fiind ignorant de mulţime. Sunetul unor petarde a transformat adunarea într-o manifestaţie împotriva regimului, iar participanţii au strigat sloganuri anticomuniste: „Jos dictatorul!”, „Moarte criminalului!”.

În jurul orei 18.00 s-au tras primele focuri împotriva manifestanţilor de la Sala Dalles, unde au fost ucise 13 persoane. Împuşcăturile au durat toată noaptea, se trăgea de pe clădiri, de pe străzi laterale şi din tancuri. Supravieţuitorii s-au retras în jurul orei 3.00 dimineaţa iar maşinile salubrităţii au venit în urma lor şi a spălat sângele.

A doua zi, în data de 22 decembrie, în jurul orei 9.30 se adunaseră peste 100.000 de mii de bucureşteni în Piaţa Universităţii, de data aceasta fără să-i convoace nimeni. Ceauşescu a încercat să se adreseze mulţumii de la balconul clădirii Comitetului Central, dar fără efect.

Fuga Ceauşeştilor i-a dezlănţuit pe revoluţionari

Elena şi Nicolae Ceauşescu au fugit în aceeaşi zi, în jurul orei 12.00 cu un elicopter de pe acoperişul sediului CC. După fuga lui Ceauşescu în Capitală se instalează haosul. Mulţimile descătuşate