DECEMBRIE 1989. Când avea 12 ani, Ioana Bărbat a asistat neputincioasă la uciderea propriei mame. Povestea ei tragică, cu personaje şi pariuri criminale, trezeşte frisoane.

DECEMBRIE 2009. Securistul şi miliţienii implicaţi în uciderea Lepei Bărbat şi în muşamalizarea crimei sunt prosperi oameni de afaceri. Vasile Joiţoiu, în decembrie 1989 căpitan de contrainformaţii, Eugen Peptan, Tiberiu Grui şi Valentin Ciucă trăiesc în tihnă capitalismul şi mimează uitarea. Într-o altă realitate, Ioana Bărbat se întreabă, de două decenii, de ce i-a fost ucisă mama. Ştie doar atât: "Totul a fost un pariu, că ne omoară dintr-o singură rafală".

Rafala de gloanţe zboară fulgerător deasupra Pieţei Libertăţii, sfâşiind aerul cu un sunet ascuţit. Un chioşc de ziare arde mocnit pe linia de tramvai. Decor suprarealist, închis ermetic de clădiri şi de unitatea militară 01185. În diagonala pieţei, moartea loveşte instantaneu. Fragmente de craniu se împrăştie pe asfaltul rece.

Noaptea nu s-a lăsat încă peste Timişoara, e 17 decembrie 1989 şi în aer miroase a fum şi a sânge. Mitraliera care a scuipat moarte din interiorul garnizoanei tace. Şi în liniştea care cuprinde piaţa, doar un copil rămâne în picioare. O cheamă Ioana, are 12 ani şi ţine în mână o căciulă făcută sită de gloanţe. Haina de pe ea e la fel, plină de găuri.

Ricoşeurile infernale nu i-au lăsat decât o arsură mică pe mâna dreaptă, între inelar şi degetul mic. Fetiţa a avut noroc. Părinţii ei, nu. Lepa Bărbat, 43 de ani, zace într- o baltă de sânge, cu faţa lipită de pavaj. Are fruntea decupată de un cartuş ucigaş. Vasile Bărbat, 52 de ani, e ghemuit la pământ. Geme. Un glonţ i-a pătruns prin spate, deasupra rinichiului drept. Altul i-a atins razant piciorul.

Curajul

Noiembrie 2009. Pe Calea Şagului din Timişoara, primele raze de soare ridică zorii rec