Pierre Klossowski, Tablouri vii.

Eseuri critice 1936-1983,

Editura Tact, 2009 22 lei traducere din limba franceză de Radu Diaconescu

În primul număr al unei reviste efemere, în 1936, anul în care Cioran publica Schimbarea la faţă a României, Georges Bataille scrie: „Este timpul să abandonăm lumea civilizaţilor (des civilisés). E prea tîrziu pentru a mai încerca să fii rezonabil şi instruit – asta a dus la o viaţă lipsită de atracţie. În mod secret sau nu, e necesar să devenim cu totul alţii sau să mai încetăm să mai fim“. Este vorba despre revista Acéphale, cea în care publică – alături de Bataille şi de alte cîteva nume – Pierre Klossowski, eseist, romancier, traducător (Wittgenstein, Benjamin), cineast şi, din 1972 pînă la moarte (în 2001), desenator.

Antologia de eseuri şi alte texte scurte Tablouri vii este ultima apariţie inedită din opera scriitorului, în 2001, la Gallimard. Există aici, în primul rînd, cele trei eseuri din Acéphale: despre Nietzsche, Kierkegaard şi Marchizul de Sade. Apoi, trei texte despre trei scriitori care l-au marcat: Rilke, Pierre Jean Jouve şi Walter Benjamin. În sfîrşit, alte trei texte, retrospective, din jurul lui 1970, refac traseul revistei şi contextul în care apare şi se proiectează discursul ei (ideologii, existenţialism), pentru a se adresa apoi (printr-o scrisoare) lui Michel Butor. În sfîrşit, ultimele texte, dintre care şi cel care dă titlul culegerii, vorbesc despre pictura fratelui lui Pierre, pictorul Balthus Klossowski. Ethosul acestui discurs este rezumat cel mai bine de autorul însuşi: „Spaţiul în care se întîmplă toate acestea nu aparţine, orice s-ar spune, nici filozofiei, nici ştiinţei, nici artei, nici religiei, şi totuşi – în pofida oricărei delimitări patologice – se prezintă ca o arhitectură singulară ce combină aceste patru dimensiuni ale afectivităţii, de tipul celor ca