Precizări pentru Traian Băsescu. De fapt, mai mult pentru jurnaliştii (de fapt, oamenii de opinie, blogării, oameni de idei publice şi cum mai vrem să-i numim) tineri care încă mai cred că pot schimba ceva. Am mai spus că TB gîndeşte ca un jurnalist şi acţionează ca unul, dar ca unul din vechea gardă, nu întîmplător îl iubeşte atîta pe Nistorescu:

Îmi pare rau ca se inchide Cotidianul, a fost un ziar cu staif

Am fost tentat sa-l sun pe Nistorescu sa-l intreb: Bai, omule, pot sa fac ceva?

Şi ziaristul Nistorescu, şi ziaristul Băsescu sînt din aceeaşi şcoală, băieţi care amestecă jurnalismul, cu afacerile, puterea cu banii pînă la indistincţie. Cum să-l feliciţi pe Nistorescu pentru că a distrus un ziar sau că a mai ţinut un ziar, probabil oricum pe ducă, în perfuzii doar ca să-şi bată joc de el – n-am văzut în cele trei luni de domnie o singură idee, un singur articol de “sclipire”. Şi să nu zici nici pîs despre chiar un ziar fenomen de pînă la Nistorescu, printre puţinele care şi-au dedicat banii şi timpul inventării unor trenduri, unor noi maniere de a face jurnalism. Inclusiv marketing şi strategii noi de vînzare – toţi dau cărţi acum, nu?

Cotidianul a experimentat imposibilul în locul altora. Eu, printre mulţi alţii, am putut scrie nestingherit chestii care nu au convenit nimănui, dar care şi-au găsit în sfîrşit expresie ceva mai… “publică”. Nistorescu a venit şi şi-a făcut o dambla, pentru că el vede ziarul ca pe o unealtă. Şi a făcut în cîteva zile dintr-un ziar extrem de atent cu informaţia şi cu formularea realităţii, o praştie de aruncat spre public frustrări şi complexe.

Băsescu trebuia să-i mulţumească lui Nistorescu acum 5 ani cînd l-a ajutat cu adevărat. Deşi, şi atunci, o mînă de jurnalişti care credeau şi altceva decît bani şi interese ţineau ziarul zi de zi. Nistorescu făcea bani şi atunci şi nu ne împiedica să facem ce