Florin Costea vorbeşte despre ratările Craiovei, despre echipa naţională şi despre posibilitatea de a se transfera la un club din Capitală
"Nu-mi place să vorbesc despre mine, despre fratele meu. Îi las pe alţii". Florin Costea ne întîmpină amabil, imediat după masa de prînz şi după un ultim refresh pe site-ul craiovamaxima.ro. N-ai zice că tipul îmbrăcat în treningul Ştiinţei e un jucător-problemă. Povestea golgeterului a început cu tenişii de Drăgăşani tociţi pe bitum, "doar mama ştie cîţi au fost". E ultimul mare talent al Băniei de la Gică Craioveanu încoace. Ce ar vrea să se scrie despre fotbalistul Costea cînd se va retrage? "Că am cîştigat cupe, campionate. Sper din tot sufletul să reuşesc să cîştig şi eu trofee".
- Florine, cînd ai ştiut că vei fi fotbalist?
- Sincer? Niciodată! Am mers la fotbal la vîrsta de 6 ani, primul meu antrenor a fost domnul Emil Ciulei. Mergeam la fotbal pentru că-mi plăcea să joc, ca oricărui copil, dar nu mă gîndeam că voi ajunge fotbalist. Domnul Ciulei a pus anunţuri în şcoli, pentru a chema copiii talentaţi la un test. Pe mine m-a dus un prieten la trial. Aşa am început să fac fotbal. Înainte jucam în curtea şcolii, de plăcere, cu prietenii. Jucam pe terenuri mici, eram şi în apărare, şi în atac. Părinţii mi-au acceptat opţiunea, nu s-au băgat niciodată în viaţa mea.
- Ca suporter, ce i-ai reproşa Universităţii Craiova?
- Probabil ce i-ar reproşa oricine, lipsa de rezultate. Rezultatele îi lipsesc Craiovei, altceva nu-i lipseşte.
- Dar lui Florin Costea ce i-ai reproşa?
- Nu sînt suporter, sînt fotbalist. Nu-i reproşez nimic. Părinţii m-au învăţat să nu reproşez nimic, nimănui. Fiecare face ce poate.
- Ai fost exclus din lot în cîteva rînduri. Comentezi deciziile antrenorului?
- Cu antrenorii n-am avut nici o problemă. Nu sînt chiar aşa de indiscip
