În politică se joacă din ce în ce mai dur. Locul „selecţiei naturale" a fost preluat de un alt tertip pur politicianist, „sacrificarea prin promovare". Metoda funcţionează cu o precizie demnă de invidiat chiar şi de ceasornicarii elveţieni.

Când eşti neexperimentat, tânăr neştiutor şi te fură peisajul ai putea fi tentat să crezi că susţinerea primită din partea colegilor de partid, mai ales când eşti într-o funcţie de conducere, este un semnal bun. Dar, când te pretinzi un politician cu vechime şi târşâit de toate cele de-a lungul timpul, este imposibil să te laşi păcălit de aparenţe.

Şi totuşi, la aşa ceva asistăm atât în PSD, cât şi în PNL.

De curând, preşedintele PSD Mircea Geoană era mândru şi extrem de încântat că, la ultima şedinţă a Comitetului Naţional Executiv al partidului, a primit un vot de încredere. Cu o singură excepţie, Marian Oprişan, care a votat împotrivă. În fapt, doar liderul PSD Vrancea a fost sincer. Şi-a menţinut opinia şi a avut tăria de a exprima prin vot şi într-un for de conducere. Ceilalţi, amăgindu-l în fapt pe Geoană, aşteaptă să savureze trecerea sa în eşalonul II. Semnale în acest sens au existat de mult, dovezi de netăgăduit fiind atât în perioada campaniei electorale, în special a celei premergătoare turului II al prezidenţialelor, dar mai ales apoi. O scrisoare a fostului senator PSD Octavian Ştireanu deja avansa o serie de propuneri prin care să se încerce menţinerea partidului unit. El consideră necesară redactarea unei „Cartă neagră a alegerilor din 2009" şi a unui „raport al erorilor", însă unica şansă de relansare a PSD şi de revenire a partidului la butoanele puterii ar fi aplicarea, ce-i drept cam târzie, a Codului etic elaborat de Cristian Diaconescu pe vremea când era senator de Constanţa.

Rămân tot în opoziţie, în ograda PNL, şi constat că „sacrificarea prin promovare" a funcţionat perfect şi aici.