Copilul înfăşurat într-un steag care a apărut pe coperta revistei Paris Match din 4 ianuarie 1990 a fost botezat de francezi „Gavroche”. Florin Vieru, adică Gavroche, avea 14 ani în 1989 şi venea din comuna Dobroeşti. Acum are 34 de ani şi locuieşte într-un apartament, prea strâmt pentru visele lui, din cartierul Pantelimon.
A plecat din Dobroeşti într-o vineri dimineaţă. La 22 decembrie 1989, pe la ora 11.00. Afară nu era nici frig şi nici cald; o toamnă lungă şi seacă precum o fată bătrână care se codeşte să-şi arate vârsta. Florin Vieru era cel de-al nouălea copil al văduvei Vieru din Dobroeşti. În dimineaţa aceea scăpase de îndatorirea lui principală, aceea de a sta la coadă la pâine, şi bătea mingea în stradă cu tovarăşii săi de joacă. „Veneau oamenii din Bucureşti şi se adunau în faţa Primăriei din Dobroeşti. Au început să strige «Jos comunismul!». Atunci ne-am lipit şi noi de ei şi am intrat în primărie unde am distrus tot ce era legat de comunism”, îşi amiteşte Gavroche.
Tricolorul de pe Primărie, pe coperta revistei franţuzeşti
De la Primărie grupul de oameni s-a hotărât să vină în Bucureşti. Fiecare a plecat cu câte ceva: un steag, o pancartă. Micul Florin nu avea nimic, însă a văzut steagul de pe clădirea Primăriei. „M-am urcat pe o cabină telefonică, iar de acolo am ajuns steagul”, povesteşte Florin. Luat de val, a nimerit în bătaia gloanţelor şi în calea tancurilor care traversau nestingherite Bucureştiul. Abia atunci a realizat grozăvia. „Eram verde, galben de frică când am văzut ce se întâmplă în Bucureşti. Când eram sus, când eram jos. Nu mă puteam culege. Nu aveai cum să mai dai înapoi, dacă ai intrat în horă , trebuia să joci”, îşi aminteşte el. A ajuns înapoi în Dobroeşti la 23 decembrie, la prânz. O zi întreagă mama sa a stat ca pe jar, neştiind unde a dispărut. „Luasem câteva gloanţe înainte să plec, însă la metrou m-au
