La noua ani de la caderea lui Slobodan Milosevici, Serbia a intrat definitiv pe calea spre Uniunea Europeana. Presedintele sarb, Boris Tadici, a depus ieri, la Stockholm, candidatura oficiala a tarii sale pentru aderarea la blocul comunitar.

Integrarea in blocul european a Serbiei va dura intre patru si opt ani, insa o data cu depunerea candidaturii tara vecina, cu 7,5 milioane de locuitori, intra irevocabil pe orbita democratica europeana. Guvernul sarb va trebui sa combata coruptia, criminalitatea organizata, sa-si reformeze sistemul judiciar si adminsitratia si sa-si alinieze legislatia cu aquis-ul comunitar, insa toate aceste eforturi au incepand de ieri o finalitate palapabila – statutul de membru deplin al UE, cu toate avantajele care decurg de aici.

Cele 35 de capitole de negociere pentru aderare, pe care le-au parcurs toate fostele state comuniste inainte de intrarea in blocul european, nu vor fi insa singurele obstacole pe care Belgradul va trebui sa le depaseasca.

Problema nerezolvata a proclamarii independentei Kosovo in februarie 2008 constituie particularitea dura a candidaturii Serbiei – o mostenire a politicilor represive ale lui Milosevici si a interventie NATO impotriva sa, de care atat Belgradul, cat si statele UE vor trebui sa tina cont. Aderarea Serbiei la UE pare putin probabila atat timp cat Belgradul considera in continuare Kosovo drept provincia sa sudica si va continua lupta in justitia internationala pentru a rasturna decizia luata de majoritatea albaneza din Kosovo cu o puternica sustinere occidentala. Integrarea Belgradului va forta, de asemenea, o transare deloc comoda a diviziunilor din interiorul UE cu privire la recunoasterea independentei Kosovo.

Numai 22 din cele 27 de state ale UE au recunoscut independenta autoproclamata la Pristina – Romania, Grecia, Spania, Cipru si Slovenia –, refuzand sa sustina l