Consilieri comunali au scapat, probabil, de teama "trasnirii" in momentul in care s-a creat un Regulament al Societatii Comunale de Tramvaie.
Conform acestuia, persoanele "trasnite" se asezau pe spate, cercetandu-se "daca mai rasufla cat de putin. In cazul acesta se va aseza capul mai ridicat si se va pune pe frunte o carpa muiata in apa rece sau cu gheata".
Daca persoana nu mai respira, i se facea respiratie artificiala pana la venirea unui medic. Un alt motiv pentru respingerea tramvaiului electric a fost de natura umanitara, recurgandu-se la cliseul "Romania este tara agricola", cei 1.000 de cai folositi la tractiunea tramvaielor hranindu-se din "ieslea nationala".
Primarul Barbu Stefanescu-Delavrancea nu a fost de acord nici cu aceasta declaratie, afirmand ca Romania se deplasa spre industrializare, respingand afirmatia ca tramvaiele speriau caii de la trasuri. Delavrancea nu a uitat sa precizeze ca accidentele au existat doar din cauza lipsei de experienta a vatmanilor si ca in perioada 1899-1900 acest tip de evenimente neprevazute a lipsit.
Paul Arion, prim-ajutor al primarului Delavrancea, a precizat intr-un Raport fiabilitatea utilizarii tramvaiului electric, dupa modelul tramvaiului din Marsilia (Franta), reducand pretul tarifelor la minim si mentionand ca la Paris introducerea cablului aerian nu a fost dorita din "motive estetice".
Chiar si Delavrancea a insistat in Consiliul Comunal pentru schimbarea modului "barbar al tractiunii cu cai" cu tractiunea "dinamo-electrica". Delavrancea nu a agreat imaginea cailor incovoiati care trageau vagoanele la deal si nici a "plaselor de fire" care atarnau spanzurate pe strazi, dorind sa le inlocuiasca: "Suferim astazi de revoltatorul spectacol al cailor incovoiati de povara vagoanelor cand le trag la deal, mai suferim de slutirea bulevardelor prin plasa de fire a tramvaiului ele
