La inceputul anului oficialii romani jubilau de optimism si se aratau sceptici cu privire la oportunitatea unui sprijin extern, insa prin primavara au inceput sa-si schimbe discursul, sustinand necesitatea unei astfel de finantari.
In luna martie, Romania a convenit asupra unui pachet de finantare externa de la FMI, UE, Banca Mondiala si BERD in suma de 19,95 mld. euro, reprezentand cel mai mare imprumut din istoria tarii.
De ce a avut nevoie Romania de acest acord, de bani de la finantatorii externi? Oficialii romani au declarat de mai multe ori ca acordul este "preventiv", este o "centura de siguranta", dar in cele din urma s-a dovedit a fi extrem de necesar, cam singura solutie a guvernului pentru a-si acoperi deficitul bugetar. De altfel, jumatate din transele acordate de FMI au ajuns in premiera sa fie directionate spre buget, sumele schimbandu-si destinatia clasica: rezervele valutare ale bancii centrale. Iar Guvernul a avut astfel posibilitatea sa plateasca salariile si pensiile integral.
Atenuarea efectelor unei scaderi bruste a intrarilor de capital, concomitent cu adoptarea de masuri pentru reducerea dezechilibrelor externe si fiscale si intarirea sectorului financiar au fost cateva dintre obiectivele vizate prin acordul extern.
Prin incheierea acestui acord s-a urmarit relansarea economiei, reechilibrarea politicilor macroeconomice, reluarea creditarii si asigurarea unei gure de oxigen pentru cursul de schimb.
Dar acordul cu FMI - UE presupune si o serie de conditionalitati privind reformele structurale si tintele obligatorii de indeplinit de catre Romania privind indicatorii macroeconomici, precum deficitul bugetar si inflatia.
Conditiile impuse de FMI au fost mai putin dure decat in perioada premergatoare crizei, Fondul dand de inteles ca tine cont de circumstantele extraordinare, de recesiunea generalizata.
