- Editorial - nr. 446 / 24 Decembrie, 2009 Pentru prima data, dupa multi, multi ani, ne apasa pe toti resemnarea. Din punctul nostru de vedere, Craciunul lui 2009 nu pare a fi cel pe care l-am visat sau l-am fi dorit. Desaga cu bunatatile cu care ne-am obisnuit sa le punem pe masa este mult mai saraca, in schimb, cea a nevoilor si greutatilor ne apasa umerii deja incovoiati. Sunt vremuri de restriste pe care doar putini din cei de azi le-au trait cu decenii in urma, in timpul razboiului si imediat dupa. Desi pareau plecate pentru totdeauna, vremurile grele s-au intors in alte haine, lovind puternic mai ales in tanara generatie care se credea cu adevarat imuna la asemenea manifestari ale vietii. S-au intors tocmai pentru a da si a ne da o lectie, a ne face sa nu uitam ca si viata are urcusurile si coborasurile ei, ca ea nu este doar roza si nu este obligata sa fie doar asa, pentru ca noi, cu totii, ii datoram respect, trudind, nu sfidator si superficial la temelia ei, ci corect si cinstit, daca o dorim ca atare. Putem spune: Craciunul 2009 este unul de criza. Criza materiala, dar si sufleteasca, pentru ca, trebuie sa recunoastem, suntem saraci nu numai la punga, ci si la spirit. Fie ca este vorba de morala crestina sau de cea laica. Alergand zi de zi dupa himerele existentiale cu uneltele scopului ce scuza mijloacele, am uitat ca bunastarea adevarata nu se masoara doar in kilogramele de carnati, atarnate drept provizii pentru masa de Craciun, ci si in modul in care noi ne raportam comportamental la inaltele valori morale si spirituale ale umanitatii si crestinitatii. Pentru ca, precaritatea de care ne plangem nu bantuie doar in camara de alimente sau pe masa de Craciun, ci in toate resorturile vietii noastre, inclusiv morale si spirituale. Sa recunoastem, suntem cam saraci cu duhul. Atunci cand ne plangem ca nu prea avem ce pune pe masa, uitam, de fapt, ca aceeasi s