Creatoarea de costume a înţeles că meştesugul popular poate fi ridicat la nivel de artă şi a exploatat acest lucru. Când toată lumea fugea de tradiţii, de ideea de a fi ţăran, de a purta costum popular, ie sau traistă Virginia Linul a început o campanie de revigorare a meşteşugului şi de promovare a acestuia în toate colţurile lumii

Virginia Linul coase de când se ştie. Acasa la ea în satul Salva mama ei a cusut costume populare dintotdeauna, iar Virginia a învăţat la o vârstă destul de fragedă cum se cos mărgele pe pânză şi cât de migăloasă este această muncă. „Am crescut cu meseria în casă. Mama mea făcea pieptare, pânzături, cămăşi, trăistuţe, tot ce ţinea de portul popular. La noi în casă era sursa de venit. Cred că pe la vârsta de cinci ani am început să pricep ce făcea mama şi cred că tot în vremea aceea am cusut prima floricică din mărgele pe o bucată de catifea" îşi aminteşte Virginia. Mai târziu, încet încet Virginia a învăţat meşteşugul ajungând să coase chiar ea un întreg costum popular. „Astăzi pot să spun că ştiu foarte mult despre confecţionarea costumelor populare şi vreau să împărtăşesc asta tuturor românilor dar şi străinilor", mai spune meşterul popular.

Luptă pentru revigorarea meşteşugului

După 1990 când meşteşugurile au început să moară, când tinerii începeau să fugă de la sate înspre oraş, să fugă de tradiţii tocmai pentru că nu conştientizau că au de dus mai departe o moştenire importantă, Virginia a avut şi ea un moment de cumpănă. S-a îndepărtat de costumul popular şi de meşteşugul pe care îl învăţase în casă. Totuşi, şase ani mai târziu a conştientizat cât de important este pentru ea dar mai ales pentru arta populară ca povestea să fie dusă mai departe. Aşa s-a apucat din nou de confecţionat costume populare, trăistuţe, pălării cu pană de păun, punând bazele unei mici afaceri dar mai ales începând să spună poves