Anul care se încheie a însemnat pentru cititorul francez, într-un anumit fel, şi un an Cioran; este şi anul în care a murit unul dintre cei mai remarcabili traducători de literatură română din toate timpurile, Alain Paruit, de numele căruia este legat destinul francez al mai tuturor cărţilor româneşti ale lui Cioran, între care şi cele două apărute acum, la celebra editură pariziană L’Herne a regretatului Constantin Tacu: Transfiguration de la Roumanie (ediţie neexpurgată a controversatei şi pe drept cuvînt contestatei Schimbarea la faţă de României, cu o prefaţă a Martei Petreu, un „Cuvînt înainte“ al lui Const. Tacu şi un „Avertisment“ al actualului editor, Laurence Tacu) şi necunoscutul eseu, ultima carte scrisă în româneşte de autor înainte de decizia de a scrie în franţuzeşte: De la France, piesă inedită pînă acum şi importantă în înţelegerea traseului şi a schimbării esenţiale dintre cele două faze nu numai lingvistice, ci şi culturale şi morale. Declaraţie de dragoste şi respect Cum observă Alain Paruit în introducerea sa la acest volum, este vorba de o carte care reprezintă o răspîntie în drumul lui Cioran, scrisă în 1941, „une ode à la France, aimée jusque dans sa décadence, dans sa fin, dans sa chute qui ne pourra pas être sans grandeur, tellement grande fut la France“. Furibundelor ode închinate mişcării naziste regeneratoare şi „omului nou“ destinat să remodeleze şi să conducă lumea, din anii 1934-1939, îi succede o carte, o broşură (ediţia, în 16, are doar 94 p.) care consacră Franţa şi valorile ei culturale drept unice în lume şi irepetabile, purtătoare a unor valori care, deşi limitate, deşi perisabile, reprezintă partea cea mai bună dintr-o întreagă istorie pe care spiritul francez a modelat-o etc. Sigur că declaraţiile lui Cioran au un dublu tăiş şi nu ştii niciodată dacă ceea ce dă cu o mînă nu ia cu două. Chiar fraza de început a textului f