Horia-Roman Patapievici: „Tot anul facem politică. De fapt, nu facem politică, ne lăsăm târâţi de ea”. Sursa: Codrin Prisecaru
Şi, în fond, nu de politică ne lăsăm noi târâţi, ci de modul în care televiziunile o înţeleg, o deformează şi, până la urmă, o distrug.
Noi, în tot timpul, hipnotizaţi de mizeria televiziunilor precum porumbeii de căutătura şerpilor, ne lăsăm distruşi de politică şi, odată cu distrugerea noastră, distrugem şi şansele unei vieţi decente în spaţiul public, cu ajutorul ei.
Dar nu despre politică vreau să vă întreţin în Ajunul Crăciunului, ci despre creştinism. Mai ştim noi ce este creştinismul? Mai ştim noi răspunsul la întrebarea: cum ar fi arătat lumea şi cum am fi arătat noi înşine dacă nu ar fi existat niciodată în lume un fapt istoric numit creştinism? Nu mai ştim. Am uitat răspunsurile demult ştiute. Rătăcim de aceea, sofişti, printre răspunsurile care, fiind fără istorie, ne lasă fără viitor.
Aş vrea mai întâi să separ întrebările. La întrebarea ce este creştinismul, răspunsul ne poate fi dat, în mod direct, numai de credinţă; în mod mediat, ne este oferit prin cateheză, de teologie. Dar, cum creştinismul nu poate fi redus la informaţiile referitoare la el (de nici un fel: nici istorice, nici filosofice, nici sociologice, nici chiar teologice - argumentul este în Evanghelia după Ioan 21, 25), rezultă că numai credinţa poate cunoaşte şi ilustra conţinuturile creştinismului.
Într-adevăr, creştinul nu crede în creştinism, ci crede, potrivit cuvintelor Crezului, în realităţile invocate, descrise şi promise de Evanghelii. Nici unul din paragrafele Crezului nu poate fi înlăturat ori omis, numai toate împreună oferă creştinului sprijinul de care are nevoie pentru a şti ce crede şi în ce se poate încrede.
Ce înseamnă a fi creştin, prin urmare, nu se află inspectând in