Uluitoarea carieră politică a Elenei Udrea ajunge, odată cu investirea noului Cabinet, la apogeul său. Plecată pe drumul plin de hârtoape al politicii cu doar vreo 5-6 ani în urmă, ca simplu consilier local, ea devine astăzi adevăratul şef al Guvernului. De ce? Pentru că rămâne principalul purtător de mesaje al celui care este, de fapt, şeful a tot ce mişcă în ţara asta. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă Traian Băsescu n-ar fi câştigat alegerile prezidenţiale. Probabil că traiectoria sa politică - a Elenei Udrea - ar fi luat sfârşit. Procurorii ar mai fi adăstat asupra dosarului său, aşteptând semnalele noii puterii şi nu s-ar fi grăbit să-i dea NUP-ul cu care a intrat, triumfătoare, la audierile de la Comisie.

Traian Băsescu a câştigat, însă, şi odată cu el şi Elena Udrea. Care intră acum într-un guvern „mare” cu atu-ul celui mai puternic portofoliu - cel puţin prin prisma fondurilor pe care le va avea la dispoziţia acest mega-minister în care Turismul rămâne doar un accesoriu, şi cu ajutorul cărora se pot face şi desface multe dintre iţele unei guvernări de avarie.

Fără Traian Băsescu este greu de crezut că Elena Udrea ar fi existat. După cum, probabil, nici Boc nu ar fi ajuns ceea ce a ajuns. Amândoi îşi datorează performanţele susţinerii necondiţionate pe care le-a acordat-o acesta, în schimbul unui devotament necondiţionat. Dacă în urmă cu un an, când a făcut breşa în Executiv prin plasarea - modestă - la cârma nou înfiinţatului minister al Turismului, Elena Udrea s-a aşezat din prima la dreapta premierului, la masa de Consiliu, făcându-şi apoi loc pentru echipa sa chiar în Palatul Victoria, de data aceasta nu mai are nevoie de astfel de demonstraţii de putere şi influeanţă. Prin condiţia pe care a dobândit-o, aceea de super-ministru (comparabilă doar cu poziţia lui Videanu) Elena Udrea va influenţa major toate deciziile pe care le va lua un guvern