Cei 12 (-2) care au speriat restul răspund anchetei de sfîrşit de an a Observatorului cultural 1 Cum vi se pare că „s-a purtat“ (faţă cu propriile şanse) Noul Cinema Românesc în 2009 şi cum „i-a mers“ (cu sistemul în vigoare, cu publicul spectator, cu cronicarii de premieră, cu juriile internaţionale)? 2 Credeţi că recordul celor mai multe premiere româneşti într-un an, din 2000 încoace (deşi nu atinge nici jumătate din volumul anual al cinematografiei ungare, de pildă), extinde numărul palierelor calitative pe care se situează cele 16 lungmetraje de ficţiune ale anului, semnate de regizori români? Care ar fi aceste „paliere calitative“ şi cum aţi repartiza cele 16 titluri? Premierele anului 2009: Amintiri din Epoca de Aur, 1; Amintiri Epoca de Aur, 2; Carol I; Călătoria lui Gruber; Cealaltă Irina; Cea mai fericită fată din lume; Cele ce plutesc; Concertul; Francesca; Ho, Ho, Ho; Întîlniri încrucişate; Marilena; O secundă de viaţă; Pescuit sportiv; Poliţist, adjectiv; Weekend cu mama. Iulia BLAGA: Un an foarte bun şi dezamăgitor Cred că 2009 a fost un an foarte bun, pentru că, din cele 16 filme în premieră, cîteva au fost foarte bune şi mai multe bune. De fapt, am numărat cel puţin 10 care depăşesc un minim standard profesionist. Dacă anul trecut, în cadrul aceluiaşi colocviu, ne plîngeam că cinematografia română funcţionează pe extreme – filme foarte bune, pe lîngă filme foarte slabe (a-cinematografice) –, 2009 e primul an cînd filmele cu care nu ne e ruşine le depăşesc pe cele ridicole. Nu ştiu, însă, cum va sta situaţia la anul, fiindcă în 2009 n-a existat nici o sesiune a concursului de finanţare. Pe de altă parte, 2009 a fost, deci, dezamăgitor, pentru că încercarea lui Cristian Mungiu de a determina reformarea modalităţii de desfăşurare a concursurilor de finanţare s-a soldat cu un eşec, disponibilitatea ministrului de a primi observaţiile neducînd decî